Pe bune daca nu se potriveste titlul cu contentul. Zau, zic! Adica sa ne intelegem, cand organizezi un eveniment de amploarea asta, ar trebui sa te asiguri ca totul va fi macar decent, daca nu ok.

Cu ceva vreme inainte de eveniment nu se pusese nimic la vanzare, organizatorii au optat pentru acces exclusivist, pe baza de invitatii. Ceea ce nu au luat ei in calcul a fost ca acele invitatii puteau cadea pe mana oricui, dar mai mult de atat, au legat acele invitatii de achizitia unui pachet de tigari (nu dau nume, ca se stie). Asa ca orice fumator, putea intra lejer la show platind uriasa suma de… 11 lei!
Urmatoarea greseala a fost si mai mare, si anume au scos in serie invitatiile cu pricina, ba chiar le-au recirculat. Invitatia era un card care se retinea la intrare; de acolo trecea catre hostesele Marlboro care le imparteau cumparatorilor. Asa ca in maximum jumatate de ora de la deschidere sfera era plina ochi si lumea se imbulzea dezamagita la coada de la poarta. Foarte multi cu invitatii au ramas pe-afara asteptand sa se faca loc dar majoritatea dintre ei au plecat cu coada intre picioare. Nu stiu ce s-a vrut a se demonstra prin distribuirea aiuristica a invitatiilor, eventual demonstratia ca si la noi sta in picioare conceptul de SOLD OUT in cazul cluburilor.
Dupa o ora de stat la coada cu pricina am reusit si noi sa intram. Atmosfera de acolo era rece, lumea era in expectativa parca, se astepta un Pete Tong, personaj de film. Sfera arata bine pe interior, proiectiile erau destul de bine facute, jocurile de lumini insa aproape dezamagitoare: lasere inexistente (sau prea putin prezente), stroboscoape nicidecum. Preturile era bineinteles scoase din cluburi de fite: 9 lei berea la 0,33, un redbull cu jegermeister 27 de lei, cu alte cuvinte locul potrivit in care vii baut de-acasa, mai ales daca tii ritmul pana la orele diminetii
Pe undeva pe la ora 2 noaptea a inceput sa se mai rareasca aglomeratia, iar interiorul a devenit suportabil. Dj Raoul a facut warm up-ul lui Pete Tong, insa si el a fost in media celor intamplate: oarecum lamentabil. Dupa cateva nepotriviri de BPM si cateva pauze intre melodii (da, chiar a mixat) si-a adus aminte ca e DJ profesionist si a inceput sa isi revina. Probabil ca anuntul facut de organizatori il pusese deja in postura de one man show si trebuia sa isi respecte statutul.
Spun one man show pentru ca… pitong nu a aparut. Am citit stirea pe Twitter inainte de anuntul organizatorilor si am imprastiat-o in grupuletul cu care eram. Toti ascultau neincrezatori, le-am dat telefonul sa se holbeze si chiar si-asa stateau pe ganduri. Le-am spus ca Twitter este un fel de radio sant in timp real si ca pana si telefonul se misca mai in reluare. I-a convins definitiv anuntul organizatorilor care baguiau ceva de un avion care a aterizat la Bucale in loc sa aterizeze la Cluj. Pe situl lui Pete Tong nici o veste si Clujul chiar nu era specificat in lista concertelor. Cu toate astea, mi-e greu sa cred ca Philip Morris s-ar preta la astfel de dume si ca declaratiile de presa au macar un sambure de adevar.
Nu, nu am vazut filmul care poarta numele din titlu, dar dupa evenimentul asta ma tenteaza sa ma uit la el. Asta daca nu am sa adorm ca la Shutter Island sau Unglorious Bastards.
Ah.. si animatorii/animatoarele erau lame.

Am apucat sa fac vreo doua poze, le thumbnailez dedesubt. Tot acolo am sa asez si filmuletul cu pitong, in cazul in care nu l-ati vazut pana acum.

Pentru ca… pitong

Trailer It’s all gone, Pete Tong

Cea mai tare petrecere tematica de anul asta in ceea ce ma priveste. Stiu, mai e pana la sfarsitul anului, doar e abia iunie. Evenimentul a avut loc la Funky Bar pe Piezisa. Am venit echipat de scandal, sa zic asa, cu o camasa traditionala Punjab, un turban bestial si o vesta intoarsa pe dos pentru efect. Ah si sa nu uit bling-bling-ul de rigoare, o sirag de margele de la mama lor din India. (multumesc Mihaela, multumesc Caius). Costumatia a fost rupta dintr-un film a la Bollywood, iar punctul facut cu creion dermatograf a rezistat pana la plecare.

Buun, acum ca am lamurit costumatia, sa incepem cu povestea drumului pana la petrecere. Aveam doar doua posibilitati de locomotie: 1. sa iau un taxi 2. cu masina proprie. Intrucat cu taxiul devenea putin jenibil, am decis sa merg pe cont propriu. La primul semafor, un sofer de taxi in paralel cu mine isi impreuneaza mainile si lasa capul in jos. Bine, Cristi! ai deja fani, mi-am zis. Tipa de pe bancheta din spate chicotea probabil la vorbele taximetristului si ma privea curios. La urmatorul semafor prins pe rosu doua gagici pe scaunele din fata erau atente la culoarea semaforului. Eu ma agitam in masina, incercand sa intru in pielea personajului. Nu aveam muzica indiana (ca nu sunt fan), dar faceam scheme pe Guerilla. La un moment dat, una intoarce capul, ma vede si ii spune si celeilalte. Ma intorc si ii fac un val indienesc cu mana dreapta intorcand capul a la andre. Nu am mai apucat sa vad reactia pentru ca se pusese deja verde si am demarat in tromba. Ele au ramas la semafor, probabil sa isi revina din ras.

Ajuns la local ma intampina LorandM, organizatorul. Imi face turul localului si raman surprins cat de multi indieni pe bune sunt. Incredibil! Ma gandeam ca va fi o petrecere tematica (costumatie) si deci, un fel de parodie. Nu nenica! Astia chiar au venit la Panjabi! Pfoai! Petrecerea incepuse pe la ora 8, eu ajunsesem pe la 10 jumate si astia tot dansau de zor. Super Funky!!!

Stiu ca am fost senzatia serii referitor la costumatie, am fost mai indian decat toti indienii de pe acolo, mai Bhangra decat aia de la mama lor. Daca ma prindea mai mult solarul, as fi putut fi chiar de-acolo. Un tan fail si gata, eram din aceeasi poza. Am facut o poza cu unul dintre copiii lor. As fi vrut sa o tin pe genunchi dar deja suna prea “pedo”. Hai Oana cu pozele alea! (le voi uploada dupa ce le voi primi). Pana una alta, am sa ma multumesc cu ceea ce am. Si pentru ca tot am fost senzatie cu turbanul meu rosu, am dat si interviuri aici.

A fost foarte fain sa merg pe Piezisa si sa urmaresc reactiile celor din jur. Ii fixam cu privirea si nu reactionau decat dupa ce o indreptam in alta parte. Funny! La party am intalnit o colega de serviciu. Costumat asa i-a luat destul de mult sa ma recunoasca. Ceea ce inseamna ca da, haina face pe om, cel putin la o prima vedere (de vreo 15 minute?)

Cateva poze aici

Majoritatea primite de la Ioana si Oana.

[ad#Google Adsense]

Scriu postul asta chiar inainte de trecerea dintre ani, in speranta ca pot gadila chiar acum Fortuna si poate va fi ceva mai binevoitoare cu noi. Nu obisnuiesc sa ma victimizez si nici sa ma complac intr-o stare de automultumire, dar de data asta chiar am facut-o lata. Lata am zis? Fie, merge si lata. Nu stiu daca eu am fost pionul principal in teapa de duzina luata, dar cert este ca am fost principalul vinovat crezand ca anul asta lucrurile vor fi atat de simple precum pareau. Petrecerea de revelion suna destul de bine: o ditamai petrecerea intr-un ditamai orasul medieval, o harababura pe care mi-am asumat-o cu mana pe inima, avand in vedere regretele neparticiparii la anumite festivaluri din anii trecuti. Era, daca vreti, un fel de “payback” time, o recompensare ce ar fi trebuit veni firesc, un tribut platit traditiei medievale, un ceva care sa ma curete de nesimtirea mea din anii anteriori cand nu am gasit loc fie in agenda, fie in buget, unui asemenea eveniment. Si cum orice lucru pe lumea asta are o anume recurenta, iata ca m-a lovit asemenea unui bumerang si pe mine. Si ce poate fi mai neplacut decat sa ti se anuleze un party exact in ajunul acestuia? Well… Sa nu mai ai o alta varianta, poate? Adevar-adevarat, gol-golut, fara nici o urma de pudibonderism.

In fine, salvarea vine de obicei de la 911, dar chiar si 911 are vacanta de revelion. Si daca nu are, in mod sigur sunt cazuri mult mai disperate decat de-ale mele. Un amic de-ai mei, in anii trecuti si-a inchiriat ditamai viloaca pe undeva prin Moldova. Planuise sa le faca o surpriza prietenilor si sa ii aduca pe cheltuiala lui acolo. Basca mancare, bautura, inchiriase si vreo doua dansatoare din Vaslui – sa incante ochiu’ nebunaticilor in cautare de distractii. Si cum visele vin si pleaca, omul – trait vreo 4-5 ani prin Italia si obisnuit cu distractii de “Minune” de cate 8-10 mii de euroi bucata, a considerat destul de cheap – o vacanta de vis la munte, in vila de 10 camere cu doar 5 batrane pe sejurul de mai mult de juma de saptamana.
Si-a incolonat prietenii si in pas alergator au pornit-o spre vila cu pricina. Au sunat proprietarul inainte, sa se asigure ca totul e pregatit, a mai dat si o spaga de o mie de euroi pentru tanti Marita, cea cu curatenia si pentru nea Ion, bagatorul de seama la gratare. Nea Nicu, “proprietarul” vilei, era un tip deschis, care a acceptat orice propunere din partea astuia, fara nici cea mai mica obiectie. Pesemne ii placea si lui maneaua, tasnita din subwoofer cu puterea unui supertren de viteza si mirosul gratarelor in aerul tare al muntelui de dimineata. Ca sa nu mai zic nimic de aburul alcoolului care urma sa fie un fel de duh sfant, posedandu-i pe invitati cu duhovnicie.
Ma rog, sa continuu naratiunea. Si amicul asta al meu, o porni cu jipanu’ si cu turma de prieteni aliniati pe dn1 si continuand spre vila de vis mai sus descrisa pana ajunse la destinatie. In satul cu pricina, nici tipenie de oameni: Semn bun! Nu sunt bastinasi care sa ne deranjeze! isi spunea in barba domnul electromanelist, skillat intr-ale paharelor. Incerca sa il sune pe Niculaita Minciuna, cel cu vila, dar surpriza! abonatul nu mai putea fi contactat. Au intrebat in stanga si in dreapta de vila cu pricina, au intrat pe internet de pe telefon chiar, sa se asigure ca adresa e cea corecta si ca nu au nimerit prin vecini, au intrebat in stanga si in dreapta, nimeni nu auzise de Pensiunea Respectiva. Dupa vreo 4-5 ore de redial, s-au saturat de asteptari si au cotit-o inapoi spre Predeal. Totu-i bine cand se termina cu bine.

Asa ca nu ma plang. Macar nu am batut drumul pana acolo si macar mi-am luat teapa de la un cunoscut. Ah, si nu am dat nici un ban. Deci, afara de timp si asteptari nu am pierdut mai nimic. Poate doar putin la capitolul incredere. Dar na, noi crestem o data cu tara si invatam din orice.

Ramas cu revelionul in san, a trebuit sa improvizez ceva. Si cum in coltul asta de tara cunostiintele mele sunt putin limitate, salvarea a venit de la un alt prieten de-ai mei, care a venit cu o varianta bomba: SPARTY in Budapesta. Despre subiectul asta voi mai discuta pe viitor, nu am sa dezvolt prea mult ideea acum. Oricum, verificand bugetul, ne-am dat seama ca nu ne permitem sa ne distram chiar asa cum am fi dorit, asa ca ar trebui sa ne orientam catre ceva mai pe masura buzunarelor noastre actuale. A ramas Budapesta, cu panzele deschise si atat. Vom vedea ce gasim si pe acolo. Daca aveti ceva sa imi recomandati, you’re my guest. Poate intru mai pe seara sa citesc. Dar presupun ca mai mult de 90% dintre voi, deja va puneti la patru ace sa asteptati momentul dintre ani.

Asa ca nici eu nu mai insist cu articolul asta si am sa il opresc aici. Nu inainte de a spune ca istorisirea despre Manila (poze si video) si alte articole cu care am ramas restant (Xmass Party, Cluj, Goana dupa Casa + Imopedia + Marius&Dana, De pe drum etc) vor continua la anul intr-un ritm mai pronuntat, sper.

Astea fiind zise, va doresc si eu, ca toata lumea, un an nou fericit si plin de impliniri. Cristi OUT!

[ad#Neogen 468x60]