[ad#Google Adsense]

Trecem peste faptul ca Michael a fost inmormantat la mai bine de o luna de la deces, trecem si peste frenezia din presa care a facut din Michael un al doilea Elvis (de fapt, Fenomenul a avut cam aceeasi amploare); ceea ce vreau eu sa arat in acest articol este tributul platit lui de fani. Am vazut ce s-a petrecut la Londra si mi s-a parut chiar tare. O sumedenie de oameni stransi pe strada si ascultand impreuna cateva piese ale megastarului. Interesant! Stiam din presa ca se organizau mitinguri in onoarea lui Michael, nu mi s-a parut nimic iesit din comun. Ca orice star care se respecta, este normal sa aiba milioane de fani. Am vazut clipul din Stockholm, flashmobul in onoarea lui. Si mai interesant! Ceea ce m-a uimit insa, a fost ce au organizat ai nostri. Au ocupat mai intai intersectia din Romana, apoi Plaza Romania si in cele din urma Gara de Nord. Fantastic!!! Cred ca e cel mai reusit flashmob pe care l-am vazut vreodata. Ideea de flashmob nu are legatura cu organizarea, sau cel putin asa ar trebui. Flashmob-ul sunt actiuni ale multimii, chestii spontane, neregizate. Este aproape imposibil sa faci ceva unitar dar neorganizat. Flashmobul va parea flashmob daca regizorul din spatele multimii, joaca si aceasta anarhie a multimii si face sa para totul intamplator. Atunci putem spune ca flashmobul respectiv a fost un succes. Culmea este ca acest clip al romanilor a iesit cel mai bine. Cei din Stockholm au ocupat o piata intreaga, erau sincronizati, se vedea de la o posta ca nu a fost ceva intamplator. Romanii in schimb, au traversat pe verde, au dansat si cand a aparut politia au zbughit-o ca potarnichiile in toate directiile. In mod sigur ca aveau autorizatie pentru asa ceva, dar efectul disiparii turmei a ramas si a iesit super realistic. Cat despre puscariasii din Filipine…

Nu mai are rost sa comentez, va las pe voi sa vedeti filmuletele si eventual sa imi impartasiti parerea voastra prin comentarii in josul paginii.

Nu stiu ce sa scriu prea multe. Mi-e teama si de penibil si sa nu ingros randul stirilor seci aruncate pe www. Dar pe principiul temerile trebuie infruntate, am sa mai continuu sa pleznesc si eu doua vorbe, trei cuvinte, in memoriam.

Intotdeauna m-au enervat mass-urile cu informatii de genul: A murit Cutarescu!!! Regrete eterne, odihneasca-se in pace, blablabla. Oare cati chiar traiesc aceste urari? E ipocrizie sau e ceva la moda sa dai massuri cu tweetnecrologuri? Si ideea de mass necro este sa informeze marea gloata de nefericiti din lista clickaitorului de serviciu sau este de a arata respectul pentru o viata trecuta in nefiinta?

Nu am sa fac o trecere in revista a carierei lui, nu este cazul. A rupt prea multe recorduri ca artist ca sa nu fi limitat destul numarul persoanelor care nu au auzit de el. Nu voi spune decat ca: a vandut Thriller (1982) in 102 milioane de exemplare si a castigat 8 Grammy – record inca neatins de niciun alt artist, a scos 68 de single-uri, 10 albume solo, 1 album live, 64 de compilatii si 4 albume remixate. A fost supranumit The King of Pop si a fost idolul multor generatii.

A murit ieri seara in urma unui atac de cord in spitalul din Los Angeles. Mi s-a parut destul de bizar diagnosticul, sper sa nu fie doar o chestie media, pentru a prinde iar prim planul dupa mai bine de 8 ani de pauza in care nu a mai scos nimic pe plan artistic.

Orisicum…

Daca Michael Jackson ar fi fost roman, atunci acest eveniment ar fi fost o tragedie nationala. Asa, e una mondiala.

am atasat si cateva clipuri preluate dupa cnn si legate de acest eveniment: