Craciunul asta am ramas fara ingerasi de pus in semeseuri, i-au consumat oamenii in mesajele lor de Craciun. Sa ne intelegem, nu sunt impotriva mesajelor scrise de Craciun, doar impotriva mesajelor tip cliseu, lungi, nepersonalizate si spectaculoase prin continut si trimise gen mass la toata agenda.
Asadar, am decis sa fac un experiment, si-asa nu aveam ceva mai bun de facut.
Am hotarat sa imi sun toti cunoscutii din agenda si sa ii colind. Bine, colindat la figurat, ca nici un telefon nu ar suporta vocea mea de “primadon” expirat inainte de portativ. Am inceput colindatul pe la 16:30 si cu chiu cu vai am reusit sa termin inainte de miezul noptii. Intr-adevar, am doua agende diferite. Intr-adevar, nu m-am zgarcit la urari. Intr-adevar, a durat al dracului de mult si nu cred ca am sa mai repet figura prea curand.
Ce e de facut totusi in momentul in care cel apelat nu iti raspunde? Ii trimiti un semese? Well… da! In cazul in care mi-era prieten apropiat, scriam un mesaj personalizat in care sa-i spun de bine, mai ales ca nu mi-a raspuns la telefon. In cazul in care apropierea nu era punctul nostru comun, ii tranteam un clasic Craciun Fericit blabla.
In cazul in care primiti si de revelion mesaje fantastice, trimiteti-le inapoi un text care nu are nici cea mai mica legatura cu subiectul semeseului.

Hai sa luam cateva exemple:

Tu esti o EA.

Scenariul 1:
Il cheama Ionel, nu l-ai mai vazut de vreo 5-6 ani, l-ai cunoscut la o petrecere fiind verisorul din alt oras al prietenului tau de atunci. Ati chefuit impreuna, v-ati distrat si ca intre “rubedenii” i-ai dat numarul tau de telefon. De atunci, de Sarbatori, el iti trimite un sms extrafantastic plin cu ingerasi, lumina si speranta. Ce e de facut?

Solutii:
a) stergi semeseul imediat ce il primesti, sa aiba loc celelalte zeci de mesaje
b) ii dai si tu unul la fel de melodramatic
c) ii trimiti si tu unul in care ii transmiti ca te-ai mutat in Noua Zeelanda si ii dai numarul de telefon de acolo sa te ureze in viitor.

Scenariul 2:
Mache a fost un accident din facultate, te-ai combinat cu el la plezneala intr-un club dupa mai multe pahare. De fapt, e mult spus combinat, l-ai lasat sa te duca acasa si sa te pupe pe obraz. Din politete, ai facut greseala sa-i dai numarul de telefon. Trecut peste drama de parasit cu greu, iti trimite de ani buni mesaje in momente cheie.

Solutii:
a) ignori mesajele de fiecare data cand vezi expeditorul pe care oricum il ai in agenda trecut cu NU RASPUNDE!!!
b) ii canti in struna, trimitandu-i mesaje la fel de seci de sarbatori (doar un admirator in plus nu are cu ce sa iti strice)
c) ii trimiti inapoi un semese prin care ii exprimi frustrarea ta ca nu are cine sa stea de craciun cu cei trei copii ai tai, ca esti super disperata sa il vezi acum dupa 5-6 ani. ii transmiti printre sughituri ca speri sa nu il deranjeze cele 30 de kilograme in plus luate dupa nasteri, sotul betiv si bataus dar si celelalte probleme (si aici devii putin misterioasa, doar nu vrei sa ii descarci totul din prima?!)

Tu esti un EL.

Scenariul 1
Leontina e o fosta colega de facultate. Era nerdy style, dar ati inclus-o in gasca voastra pentru ca era disponibila mai tot timpul si va dadea sa copiati la examene. In fiecare an iti trimite acelasi sms, ma rog acelasi gen. Dragut din partea ei, daca adresarea nu ar fi atat de dulcegarioasa.

Solutii:
a) nu te intereseaza tonul sms-ului, mesajul conteaza. ce daca este identic cu cele primite de Silviu, Dorin, Radu si Manole? gestul conteaza.
b) cauti pe google “cele mai tari mesaje de craciun” si ii dai reply
c) ii trimiti un mesaj in care o rogi sa iti trimita prin posta la o adresa fictiva materiale pentru examenul la o materie dificila. ii spui ca ti-ai dedicat viata studiului si ca nu ai timp de petrecut sarbatorile, dar ai aprecia daca ar face pentru tine vreo doua research-uri, trei proiecte si sa se duca sa le predea ea singura pe numele tau.

Scenariul 2
Pe Amarela ai cunoscut-o la un chef si dupa mai multe beri ai vazut-o frumoasa. Ea a crezut in tine, iar tu, un nenorocit ai dezamagit-o. Bine, si acum recunoaste ca ai dezamagit-o cel mai bine dintre toti barbatii de dinainte, doar ai fost singurul care a facut-o sa aiba multiple satisfactii inlantuite in decursul a cateva ore.

Solutii:
a) ce sa le faci? toate sunt la fel… delete – ok – exit
b) faci eforturi sa iti aduci aminte cine e, citesti mesajul si te chinui sa iti amintesti figura ei
c) ii dai un sms prin care spui ca l-ai descoperit pe Dumnezeu si ca te vei calugari. si ii mai transmiti ca iti pare nespus de rau ca ai gasit adevarul suprem abia acum, in inchisoare.

Tu cum reactionezi la astfel de mesaje?

Fata de sud, Ardealul este o alta lume. Una aparte, as putea spune. E mai aproape de civilizatie si cand spun asta nu ma refer geografic ci daca vreti, ca si mentalitate. Si nu spun asta din punctul de vedere al unui bucurestean ardelenit.
De un an de zile traiesc intr-un oras din Ardeal, de care m-am indragostit din prima clipa: Cluj-Napoca. Imi plac oamenii de aici, arhitectura orasului, imi place viata de noapte destul de bine reprezentata, oportunitatile, viata online, linistea, calmul, traficul, preturile, intr-un cuvant, cand vine vorba de orase romanesti ar putea castiga cu prisosinta titlul de orasul meu preferat. Si daca imi permiteti o gluma, atunci… ce oras detine o universitate care sa poarte numele BABES University?
Am strans sapte chestii care pot purta titlul de cele sapte minuni ale Clujului, asa cum si Caracalul detine sapte minuni proprii In fine, glumesc.

1. Plaja pe Somes.

2. Gradina Botanica

3. Privelistea de la Cetatuie

4. Autostrada

5. Stadionul

6. Capsula timpului

7. Taximetristii

Sunt cateva alte “minuni” care nu au prins topul si care merita amintite gen: Boc, CFR, Gore etc. Poate urmatorul post va fi despre cele 7 antiminuni ale Clujului, dar cu chestia asta sper sa ma puteti ajuta voi printr-un comment aici. Deci, ce ziceti?

Bai, ce-a mai plouat azi in Cluj. A turnat cu galeata, pe bune; numa’ bine de-o raceala asa… de marcat venirea toamnei. Bine ca m-a prins nepregatit. Stiam eu ca vine toamna, da’ parca nu ma asteptam s-o aduca si pe sora-sa iarna cu ea.

Sa va povestesc o faza tare, am ras cu lacrimi. Vine un prieten, cu o fata de parca vazuse pe scaraoschi, plin de cafea pe haine, cu parul zburlit si galben ca vai de el. Stateam la o tigara si ma uitam cu picura lin, de parca cerul asta fata ploaie pe banda rulanta. Scoate o tigara din buzunar, i-o aprind si incepe sa turuie precipitat: “Sa-mi bag, sa-mi trag, sa mor io ce-i fac lu’ ala, ca era sa ma omoare.” Stateam linistit de-o parte si il ascultam calm, incercand sa inteleg ceva. Nu lega doua cuvinte nici gand. L-am lasat sa se descarce si l-am intrebat ce s-a intamplat. Fumase deja juma de tigara si parca se mai calmase putin. “Cin’ era ma sa te-omoare?”, il intreb. Tipul asta, amicul meu, era dintr-o localitate de pe langa Cluj, Cojocna. Era un baiat bun chiar daca mai din topor, era un tip simplu si cu bun simt – crescut asa… cu frica lui Dumnezeu si cu respectul in san. Se uita la mine cum stateam calm si fumam si ochii lui se faceau mici, mici, incerca sa scuipe cuvintele dar nu ieseau si pace. “Vasile, ma… trage din tigara aia si imi povestesti pe urma.” “No, Cristi -zise, tu esti mai ardelean ca mine ma de-acum – da’ daca vedeai si tu pe dracu’, cum l-am vazut eu, nu mai stateai asa linistit.”. Vasile asta al meu avea niscaiva vecini carora le murisera o bunica. Isi traise muierea anii, vreo 90 la numar, asa ca i-au comandat sicriu la oras. Si pentru ca Vasilica e baiat bun si are dacie papuc, il trimisesera pe el dupa cosciug. Asta l-a luat pe Ioan cu el si sa plece amandoi la carat cosgiuge. Trebuia sa ia cosciugul dintr-o parte si o cruce de piatra de la o ruda de-a decedatei. Au saltat cosciugul si s-au dus sa ia si crucea. Acolo, paranghelie mare, ca de.. o data-n viata moare raposata. Au stat si ei la o palincuta mica si din vorba-n vorba, le-a mers licoarea la sufletel, pahar dupa pahar. Si au dat-o-n povesti cu strigoi si alte cele si Tinel, unul dintre ei spunea chiar c-a auzit-o pe raposata noaptea trecuta prin pod fugarind porumbeii. Si-au facut cruce si hai sa mearga acasa, sa duca bunurile saracilor oameni. Incarcara crucea-n masina si drum intins! Ar fi vrut si Tinel sa vina cu ei, dar na, erau doar doua locuri in fata in masina si alea ocupate.

Acum, se urca Vasile al meu la volan si da sa o ia spre Cojocna cu ochii-n paispe dupa masini de politie, ca deh, daca il opreau, nu-l intrecea nimeni la suflat in fiola. Si merge el ce merge, iar lu’ Ioan ii mergea mintea doar la baba fugarind porumbei prin pod. “Auzi ma, ce minciuni pe astia, ce porumbei fugarea baba ma, ca aia n-au nici pod.” Si l-a vazut pe Vasile facandu-se la fata cand verde, cand galben, cand rosu, cand iarasi verde. Bai si tipa Vasile o data si trage de volan brusc, ca au intrat cu daciuta direct in sant. Acum, ce se intamplase? In timp ce-si luau astia ramas bun de la gazde, Tinel se bagase in cosciugul din spate, ca nu care cumva sa il topeasca ploaia de-afara. Masina a plecat si asta, plictisindu-se probabil, a inceput sa ridice capacul la cosciug sa vada pe unde au ajuns si mai scotea din cand in cand cate-o mana, sa vada daca nu care cumva s-a oprit ploaia. Iti dai seama ca dupa povestile cu strigoi, dupa atata palinca ingurgitata sa mai vezi si ceva miscand in cosciugul pe care il transporti si eventual o mana balabanindu-se de pe-acolo, te pisi pe tine de frica. Asa ca Vasile al meu, si-a dat drumul in pantaloni si-a tras de volan intr-un reflex stupid bagand masina in sant.

Si chiar si dupa ce mi-a spus o parte din istorisire, tot nu era potolit. A trebuit sa vina Ioan, sa imi povesteasca restul ca el sa se calmeze. Si uite-asa povestea cu ploaia din Cluj si seara de pomina petrecuta de Vasile. L-am batut pe umar si i-am spus ca de-acum e pregatit sa transporte morti. S-a uitat la mine amuzat-speriat si a plecat fara sa mai zica nimic.

Daca micii ar creste in pom am fi cu totii vegetarieni. Pe bune! Adica, stai frumos la umbra unui mic si din cand in cand mai intinzi mana si-l culegi. Il dai prin ceva mustar si spleah, il infunzi pe gatlej. Hai sa ne imaginam o Romanie plina de micofili, in curtea fiecarui roman creste arborele de mic, bineinteles pe sortimente: mici de vita, oaie, de porc, cu carne mixta, ba chiar si mici de capra. Biologi din toate colturile lumii au venit sa vada minunea, au studiat si parastudiat si si-au dat seama ca doar aici, intre hotarele acestei tari est europene creste arborele de mici. Romania devine peste noapte unic exportator, productia la hectar e de domeniul fantasticului, economia isi revine, turismul infloreste, romanul se satura, toata lumea fericita.
Si totusi, celelalte tari devin invidioase pe succesul Romaniei si incearca sa fure acest produs aducator de minuni. Si dupa ce AlCaeda, CIA, KGB si chiar Mossad si-a trimis agentii sa aduca macar un rasad, primul ministru a luat o decizie mirobolanta: “De astazi, vom imparti secretul cresterii micilor cu toata lumea.” Si a daruit el cu manutele alea mici ale lui cate un rasad pentru fiecare natiune. Fiecare tara a inceput sa investeasca in arborele saturator si toti si-au facut plantatii de mici. Ceea ce nu stiau ei, e ca arborele de mici nu creste asa… cu una cu doua. Iti trebuie suflu de roman, iti trebuie inima curata si mai important ingredientul minune: maneaua. Multe culturi s-au uscat inca din lastar, altele s-au vestejit iar cele care au rodit, ei bine in loc de mici au facut laxative.
Dupa cativa ani de productie miculiana, Romania devine una din superputerile europei. Detinem intr-adevar leacul foametei mondiale. Rwanda, Haiti si alte tari subdezvoltate si-au reveni si au iesit din rangul tarilor de mana a treia datorita donatiilor romanesti. Boc a crescut cu 20 de cm in inaltime (se pare ca prin genetica, s-a portat o gena a cresterii in fruct, inventandu-se lungomicul – un hibrid), lui Base i-a crescut parul iar acum il poarta prins in coada iar Ebei, ei bine Ebei i-a crescut altceva, dar nu se vede cu ochiul liber. Alina Plugaru a declarat oficial ca datorita micilor antisex este iarasi virgina, Bote si-a facut plantatie miculifera si a renuntat la lumea modei. Fotbalul se joaca pe mici, iar pe podiumul Formulei 1 castigatorii se stropesc cu bere si baga unul dupa altul micii cu mustar fabricati in Romania.

Dupa o vreme, a aparut o problema. Romanii dezamagiti ca micii nu cresc direct fierbinti pe ramuri au protestat impotriva mamei naturi dand foc la unison culturilor micofile.

Bai, eu sunt unul din aia grei de somn, pe bune. Adica, in momentul in care am apucat sa adorm sunt foarte putine chestii in viata asta care ma pot si trezi. Poti sa intri cu pickhammerul peste mine, poti sa dai party si sa imi pui bassul la ureche, ce sa mai sunt al dracului de greu de trezit. Daca locuiesti cu mine si iti uiti cheia acasa, iar eu tocmai am adormit, atunci te-ai dus pe copca pentru ca nu o sa iti deschida nici dracu’ pana nu imi fac eu somnul de frumusete. Daaaar… sunt totusi cateva lucruri care ma scot din sarite chiar si-atunci cand e totul negru. Unul dintre astea era Nea Albina si motopartza lui galagioasa. Frate, omul ala imi ascutea nervii mai ceva ca o creta pe o tabla lucioasa.
In fiecare dimineata omul meu se ducea afara unde avea parcata mobra lui meseriasa, piesa de muzeu de altfel pentru motorizati, dar pentru el, un asset valoros probabil. Nu o folosea niciodata, dar cum pentru unii bautul cafelei este un tabiet la care nu ar renunta in veci, asa si pentru Nea Albina partaitoarea cu pricina.
Il auzeam ca prin vis, nu chiar un vis ci un minicosmar, incepea sa ambreeze la ea si huruiturile scoase imi racaiau nervii pana la paroxism. Atunci ma ridicam din pat si incepeam sa ii dau ture de nebun cu ochii inchisi in speranta ca intr-un scurt timp va inceta sa-si mai chinuie motorul. Toata treaba dura fix 10 minute dupa care incepea sa dezasambleze motorul si sa ii unga fiecare piesa. Ma rugam de fiecare data sa nu ii mai incapa toate inapoi si poate data viitoare nu o sa ii mai porneasca rabla.
Nea Albina asta avea un teren la marginea orasului pe care crestea albine. De aici ii vine si porecla, de altfel. Avea omu’ stupi si pe langa hobby-ul cu motopartza salbatica, recolta si miere de la suratele bazaitoare. Si il vedeam zi de zi, cu fata deformata de la intepaturi, cu ochii umflati si cum se chinuia el sa vada de mobra lui aducatoare de nervi vecinilor. Nea Albina avea trei copii pe care ii initia la randul lui in ale motoarelor si albinelor. Probabil ca chestiile astea se lasa din generatie in generatie. Cel mai mult a prins la Nicusor, care ducea mandru mai departe darul primit de la ta-su’ si lucrul asta era vizibil prin intepaturile albinelor. Cand Nea Albina nu era disponibil sa-si chinuie zbarnaitoarea, intra Nicusor pe rol si il imita mai abitir.

Intr-una din dimineti, Nea Albina suduia sec in curtea din spatele blocului. Se vedea ca nu ii convenea ceva si se invartea in jurul mobrei lui mai ceva decat mine in jurul patului. Cu o seara mai inainte, cumparasem un set de lacate de la chinezii din colt si cum s-au stins luminile peste tot, le-am montat pe lantul care ii strajuia motopartza. I-am lasat chiar si un bilet, care suna ceva de genul: “Noi, locatarii, ne-am gandit ca blocul nostru nu ar mai fi la fel daca ti-ar fura cineva motocicleta. Drept urmare, ne-am decis sa ne protejam.” Mi-am pus ceasul sa sune special sa vad show-ul pe care il face. Dupa ce a dat cateva ture in jurul motorului, dezamagit ca nu se poate desfasura, a mai harait putin motorul probabil sa ii verifice functionalitatea si apoi s-a retras in glorie. Sau cel putin, asa am crezut eu, pentru ca s-a intors cu un bonfire cu care a taiat toate cele 5 lacate puse si a luat-o tacticos de la capat. Criminal!
Dupa alte cateva zile de cosmar si de zumzaiala infloritoare, Nea Albina a avut parte de o alta surpriza. Motocicleta lui era lipicioasa si mirosea familiar. Avea chiar si un biletel atasat: “Nea Albina, noi albinele blocului acestuia, suntem invidioase pe celelalte albine pe care tu le ingrijesti si ne-am decis sa iti dam mierea noastra.” Nea Albina s-a schimbat la fata, din alb s-a facut verde, rosu, negru, apoi iarasi verde, rosu, negru dar dupa cateva serii s-a oprit. A injurat printre dinti, a plecat in casa si a revenit cu un furtun. A spalat cateva zeci de minute la minunata si apoi, cu un zambet pervers a inceput sa o chitaie si mai si.

M-am intalnit intr-una din zile cu Marinica. Marinica asta era un personaj tare ciudatel, un tip cu vreo 2-3 ani mai mare decat mine dar care era uns cu toate alifiile. Fusese in Turcia la munca, apoi a trecut pe Spania, Italia si inca vreo 2-3 alte tari si dupa ce primise interdictii in fiecare dintre ele, s-a intors acasa cu coada intre picioare. Era foarte ofticat intr-o dimineata ca nu il lasa Albinaru sa doarma si imi povestea cat de mult s-a distrat cand a vazut fazele cu lacatele si mierea. Bineinteles, nu avea nici cea mai vaga idee cine executase, asa ca se dadea mare cocos asumandu-si meritele. Eu insa l-am vazut drept unealta perfecta in lupta mea neoficiala cu albinele. Dar despre asta, intr-un post urmator.

Am prietenul asta de-ai mei care e un tip dintr-o bucata. Are atat de mult bun simt si respect fata de parinti incat se expune la tot soiul de pericole pentru a-i proteja (bine, protejandu-i pe ei se protejeaza si pe sine, dar asta e cu totul alta discutie). Cum ar fi si patania de acum ceva mai multi ani, mi-a povestit-o la bere in timp ce eu faceam eforturi supraumane sa nu ma cac pe mine de ras.

Omul se betivanise intr-o seara, dar era atat de praf incat i-a fost rusine sa se mai duca acasa. In plus, isi uitase cheile si asta ar fi insemnat sa sune la sonerie si sa fie tintuit de privirea de uimire amestecata cu somn si dezaprobare a mama-si pana se concentra el sa nimereasca gaura lasata de usa. Era o iarna din alea grele cum avem in ultima vreme cu vreo 10-20 de grade pe minus, asa ca nu avea prea multe alternative. Statea la etaj deci nu se putea catara pe balcon (care oricum era inchis), subsolul blocului nu era deschis, prietenii lui dormeau rupti toti asa ca… i-a venit o idee. Dupa cum se stie, creierul uman are idei mult mai.. originale atunci cand pluteste in alcool care e inrudit cu lichidul semiotic intr-un fel sau altul. I s-a parut ca ideea asta a lui i-ar putea revolutiona serile udate cu beutura in exces, asa ca a pus-o in aplicare. S-a hotarat sa doarma in masina. Dupa cum va ziceam, erau vreo douj’ de grade minus afara. Se aseaza omul pe bancheta din spate incercand sa se faca cat mai comod caaaaand… alta idee. “Dar daca vine sectoristu’? Ma descopera aici pe bancheta din spate, imi cere actele si ma duce la ai mei?”. A pliat bancheta din spate cat sa aiba loc sa se strecoare in portbagajul masinii, s-a ingramadit acolo incercand sa adoarma. Bancheta a facut scurt click si omul a ramas prizonierul proprii masini. Ramasese blocat acolo si creierul lui nu ii furniza nici o idee valida. A renuntat la a gandi in momentul in care masina incepuse sa se invarta cu el de parca era elicopter. Inainte sa pice total, ii trimite prietenei lui un sms si ii spune ca s-a bagat la culcare in masina si ca a ramas blocat in portbagaj. Ea plecase ceva mai devreme acasa, el ramasese pana aproape de dimineata la betie cu baietii.

Intre timp, fata citeste sms-ul si incearca sa il sune inapoi. Lui ii murise bateria, asa ca nu era disponibil nicicum. Ea se crizeaza si face un lucru responsabil, ii suna parintii. Taica-sau iese la 7 dimineata dupa el, cautandu-l peste tot, de frica sa nu fie cazut in vreun sant. Afla in ce bar au fost si se duce sa caute masina in zona respectiva. Luase si cheile de rezerva, sa scoata nazdravanul din portbagaj.

In timpul asta, portbagajul masinii devenise din ce in ce mai stramt si aerul se diminua vazand cu plamanul. Omu’ rezista pe baricade, dupa cum am zis, dar helicopterul vietii nu ii dadea pace deloc. Cateva zguduituri mai serioase l-au trimis instant in lumea somnului.

Taica-sau ajunge in zona si dupa ce cauta bine vreo doua trei ore bune, vede intr-un final niste masini de la primarie care saltau masinile parcate aiurea. I se aprinde beculetul (ca deh, omul e dastept nu gluma) si intreaba politaiul care era si el pe-acolo daca nu cumva au ridicat si un fiat. Asta se uita pe lista si ii spune ca da, ba chiar ii da si adresa de unde poate sa ridice masina.

Cand l-a scos din portbagaj, baiatu’ era semiadormit, inghetat bocna, mirosind a alcool si a voma, latit intr-un lac galbui verzui. Cred ca dragostea lui pentru parinti a ajuns la apogeu in momentul in care taica-sau, deschizand portbagajul, l-a eliberat din puscaria temporara in care s-a intemnitat singur.

Acum, intreb si eu: tu cat esti dispus sa platesti pentru o betie? Eu nu mai mult decat nota aferenta de plata.

[ad#Emag 468 Banner]
Primita de la R. Am si copyright hahaha

[18:25] Igrec Xulescu: SAL
[18:25] Eroul Nostru: ciao
[18:26] Igrec Xulescu: NU STI CINE E?
[18:26] Igrec Xulescu: NU E CEL CARE E NUMELE
[18:26] Igrec Xulescu: e o fata
[18:26] Igrec Xulescu: serios
[18:27] Igrec Xulescu: sora lui
[18:27] Eroul Nostru: vrei sa iti spun cine e fratele tau ?
[18:27] Eroul Nostru: e copilul lui maica’ta !
[18:27] Eroul Nostru: suna la diaconescu, poate faci audienta
[18:27] Igrec Xulescu: eu nu sunt asa
[18:27] Eroul Nostru: asa.. cum?
[18:27] Igrec Xulescu: sunt diferita de el
[18:28] Eroul Nostru: da?
[18:28] Igrec Xulescu: da
[18:28] Eroul Nostru: nu-mi spune ..
[18:28] Igrec Xulescu: serios
[18:28] Eroul Nostru: ai 3 sani ?
[18:28] Igrec Xulescu: imi place sa ma distrez
[18:29] Igrec Xulescu: dansez
[18:29] Igrec Xulescu: cant
[18:29] Igrec Xulescu: sunt mare
[18:29] Igrec Xulescu: mai mare k el
[18:29] Eroul Nostru: ia danseaza un pic
[18:29] Igrec Xulescu:
[18:30] Igrec Xulescu: nu am cum
[18:30] Igrec Xulescu: imi place muzik turceask
[18:30] Igrec Xulescu: indiana
[18:30] Igrec Xulescu: hindi
[18:30] Igrec Xulescu:
[18:30] Eroul Nostru: esti cam lesbi .. asa ..
[18:31] Eroul Nostru: iti place de hindi si de indiana
[18:31] Igrec Xulescu: nu
[18:31] Igrec Xulescu: )
[18:31] Eroul Nostru: ai cont de facebook? ca daca imi place cum arati, poate incerc sa te combin
[18:31] Igrec Xulescu: adik
[18:31] Igrec Xulescu: ?
[18:32] Igrec Xulescu: id?
[18:32] Eroul Nostru: da
[18:32] Igrec Xulescu: am’
[18:32] Igrec Xulescu: ti-l dau?
[18:33] Eroul Nostru: da
[18:33] Igrec Xulescu: k
[18:33] Igrec Xulescu: numedegagica@yahoo.com
[18:34] Eroul Nostru: auzi
[18:34] Igrec Xulescu: da
[18:34] Eroul Nostru: dar numele de familie, care iti e ?
[18:34] Igrec Xulescu: vasiliu
[18:35] Igrec Xulescu: intru la mn?
[18:35] Eroul Nostru: a, credeam ca nu esti sora lui ruxandrescu
[18:35] Eroul Nostru: dar daca te cheama vasiliu, m-ai convins
[18:35] Igrec Xulescu: ba da
[18:35] Igrec Xulescu: am fost casatorita
[18:35] Igrec Xulescu: mi-am pastrat numele fostului
[18:35] Igrec Xulescu: sot
[18:36] Eroul Nostru: ok
[18:36] Eroul Nostru: scopul si rostul discutiei care e de fapt ?
[18:36] Eroul Nostru: ca nu mi-am dat seama
[18:36] Eroul Nostru: …
[18:36] Igrec Xulescu: vreau sa vb sa ne cunoastem
[18:37] Igrec Xulescu: sunt singura
[18:37] Eroul Nostru: gata, m-ai convins..
[18:37] Igrec Xulescu:
[18:37] Eroul Nostru: super! ne vedem acasa la frate’tu, ok ?
[18:37] Eroul Nostru: sa iti iei chilotii aia rosii care imi plac mie
[18:37] Eroul Nostru: bine ?
[18:38] Igrec Xulescu: cred k stiu cn esti?
[18:38] Igrec Xulescu: de sti anumite lucruri
[18:39] Eroul Nostru: cine sunt ?
[18:39] Igrec Xulescu: ramiro
[18:40] Eroul Nostru: nu, ma confunzi
[18:42] Igrec Xulescu: pai de unde sti de chilotii rosii?
[18:42] Eroul Nostru: auzi ..
[18:42] Eroul Nostru: uite cum facem
[18:42] Eroul Nostru: daca ti-o tragi cu mine, iti dau bani sa mergi la scoala .. ca esti cam varza cu limba romana ..
[18:43] Eroul Nostru: ce zici ?
[18:43] Mesaj Meebo: Igrec Xulescu este offline
[ad#Google Adsense]

Am vazut o poza pe un site al antenei 1 cu sexi braileanca (Flo­­ri­na Mi­­hai­la) facand un show erotic printr-un orasel micut din Oltenia. M-a amuzat copios comentariul reporterului, care descrie aproape cu lux de amanunte cum s-a rupt domnisoara mai sus amintita in figuri, transformand showul intr-un pornosag fara perdea. Ceea ce m-a frapat insa au fost tatele. Frate, ditamai bidoanele, siliconate dar cu un aspect tras, de parca fusese mulsa de un intreg regiment. Eu stiam ca la nea doctoru’ tatolog te duci sa ti le faca mai frumoase, nicidecum sa ti transforme in doua tiugi creponate si vai de mama lor. Imi aduc aminte de interviul lui Morar, cand promitea o sexi braileanca upgradata in sensul bun, cu o schimbare nu numai de imagine, ci si de atitudine; se pare ca actiunea de ciciolinizare a sturlubaticei a esuat lamentabil, si isi da in continuare in petec intarind parca vorba populara cum ca lupu-si schimba parul, dar naravul ba.

Am extras o pozica cu tatele naturale ale stimabilei, si chiar daca nu sunt cele mai tari din parcare, sunt oricum mult peste ce a prezentat la Costesti.

Concluzia poate fi una din urmatoarele:

1. Nu a rezistat fara sex postoperatoriu si s-a dus siliconul in frecare.
2. A intrat in calduri si s-au evaporat.
3. Nu a stat suficient la chirurg.
4. A operat-o Andreea Tonciu.
5. Asa a vrut ea, sa para mai naturali.
6. Nu a facut operatie de marire a sanilor, s-au umflat de la pleznitul excesiv din ultimul ei pornache.

Sursa: antena1.

Apropos, mai stie cineva ceva de Eleva Porno?
[ad#Google Adsense]

[ad#Google Adsense]
Just a short notice. Cautam pe cineva cu detectorul meu de identitate yahooiana sa vad daca invizibileste sau chiar e out of office caaaand: tanaaaa!!! am dat cu ochii de bannerul cu pricina. Dupa cele vazute… well… sa mor daca m-as da pe mana lor sa ma invete engleza. Nu stiu cum or vorbi, dar in mod sigur, daca au probleme cu spellingul in romana.. nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla la engleza. Mi se pare cel putin la fel de tare ca reclama aia pentru analfabeti: noi te invatam sa citesti gratis.

Sincer sa fiu, as avea nevoie de un refreshment, poate apelez chiar la prietenii mei de la British Council. Sunt sigur ca ei m-ar invata sa o vorbesc flunet fluent (macar eu m-am corectat ) chiar daca in mai mult decat in 21 de zile.

Orisicum, avand in vedere ca nu am prea multe de spus, am sa pun poza si am sa o uschesc. Promit un post nou maine, in care sa va explic asemanarile dintre mine si Grinch sau intre mine si partea masculina a familiei Kranks.

[ad#Google Adsense]

Cum de altfel nici cu un betiv batran fabrica de spirtoase. Si stau si ma uit la mentalitatea unora si ma intreb daca am ajuns aici, unde am ajuns din cauza lor. Am zis din cauza si nu datorita pentru ca datorita din cauza suntem asa cum suntem. Si nu am facut nici un pleonasm in constructia de mai devreme. Orisicum, este trist. Cine spunea ca batranii au un grad de cultura mai ridicat? Sau ca generatia mecdonalds nu vede dincolo de malluri? Sau ca englezim totul si ca am inventat o noua limba: romengleza. Nu este relevant clipul de mai jos, pentru ca fiecare padure are si uscaturile ei si nu poti eticheta o sleahta dupa un singur reprezentant. Cu o floare nu se face primavara, in piata unirii din bucale nu s-a unit nimeni, in ritmul asta franceza va deveni o limba moarta, alcoolul inca tine loc de creier iar clipul asta loc de articol pe blogul meu.

Have fun adica Distraction plachiut!
[ad#Google Adsense]

[ad#Google Adsense]