[ad#Google Adsense]

In primul post vorbeam despre Janis, ca fiind primul meu club cu care am luat contact in Cluj. Well.. au urmat altele si altele. Am sa enumar, ca si data trecuta, desi schimbari uriase nu prea sunt: Seven, After Eight, Obsession si petrecerea de Craciun, Diesel si nu in cele din urma Stuf. In Seven am zis ca nu mai merg, intru-cat media de varsta de acolo, imi depaseste cu mult limitele, si chiar daca legile nu sunt atat de drastice in Romania, exista totusi o lege a bunului simt care nu iti permite nici macar sa admiri minore, dar macar sa le servesti cu un Mojito in linistea hrubei tale. After Eight mi s-a parut ok, dar nicidecum aproape de pretentiile unui club de anvergura. Am ramas placut impresionat de machiajul staffului de acolo de Halloween, cand toti purtau masti executate cu maiestrie, astfel incat jocul de lumini facea contrast interesant cu fata lor redimensionata de cicatrici si diferite desene tematice. Obsession, ei bine, Obsession pare ceva special si incerc sa bifez prezenta acolo intr-o zi de luni, cand este seara retro. Mi s-a spus ca e un fel de seara de luni din Club A, adaptata la nevoile unui club cat de cat de lux. Bineinteles si preturile sunt upgradate, deci nici vorba de Club A. Dar na, cum nimic nu e perfect, am sa iau in calcul optiunea si catel, pisoi, purcel, ne vom impacheta si bifa inca o seara pe rol.

Stuful mi s-a parut ceva special. Este o ditamai cladirea impartita in 5 compartimente. Parterul este pentru gurmanzi sau infometati mai degraba, pentru ca nu as putea spune ca recomand cuiva mancarea servita acolo. E drept, afara de “traditionala” shaorma (nu, nu e deloc ca la Maverick) nu am prea avut ocazia sa ofer alinare intestinelor. Si ca sa fac o scurta paranteze: WTF is going on with Cluj??? No shaorma around, desi e plin de arabeti. Bine, au shaorma, dar arata ca un sandvis defect, cu gust indoielnic de pui la gril. Si pretul e pe masura: 6,5-8 ron. Ca deh, se masoara cu ocaua mica.
Revenind la Stuf, la etajul I se afla discoteca. Din punctul meu de vedere, cea mai buna comparatie e Fire si nu Club A. Cam acelasi gen de club, cam aceeasi lume, o muzica mai light, dar pe acelasi format ca in serile de marti (cum erau odata pe vremea mea). Intrarea? 10 ron. Liber dupa ora 4 dimineata. Preturile? Rezonabile si pe un format relativ ciudat. In timpul saptamanii sunt unele, in weekend altele. Teoretic, ceva mai mari, dar nu cu mult mai mult. Si ca sa va faceti o idee: un shot de tequila e 4 lei in timpul saptamanii, 5 lei in weekend. Sa tot bei! Ah, si odata ce ai platit intrarea ai acces cu biletul respectiv si in Janis-ul celalalt.
La etajul II (Biblioteca) este un bar chill, din punctul meu de vedere atractia cladirii. Poti face absolut ce vrei tu acolo: sa dansezi, sa te rupi in figuri, sa te faci manga, sa discuti cu prietenii, sa agati gagici singure, sa dormi cu capul pe masa (bineinteles, ordinea nu e obligatorie) si nimeni nu o sa te bage in seama. Alta muzica, lume asemanatoare, poti sa te auzi cu celalalt fara sa tipi, cu alte cuvinte locul unde te poti aduna cu gasca si bea o bere impreuna. Prima oara cand am aterizat acolo, am avut impresia de bar pentru expati si studenti straini, din moment ce limba de baza ce se vorbea acolo era engleza.
Etajul III este un bar de jazz, muzica putin de nisa dar nu exclusivista. Rezonabil, daca agati o gagica la etajul I sau II si vrei sa o vrajesti departe de ochii indiscreti ai celor care sunt cu tine. Etajul IV este pentru iubitorii de folk si cand spun asta, nu ma refer la muzica populara imbecila gen Romania sau celei ultraaglomerata cu izuri de manele. Folk nenica! Cum nu sunt fan, am calcat mai putin pe-acolo, desi am fost relativ uimit sa aud o Ada Milea, sonorizand excesiv.

Asta e Stuful si il recomand cu caldura. (apropos, pe 3 martie, vin Parazitii in Janis.) Nu are coca sau piti, dar e pestrit ca lume. In fond, daca vrei piti te duci in Diesel care exceleaza la capitolul asta. Si la capitolul kitsch sta la fel de bine. Doua candelabre din filmele cu Al Capone strajuiesc sala de 10 pe 20, iar oglinzile puse in capete nu reusesc deloc sa dea impresia de supradimensionare. Combinatia da cu rest in momentul in care vezi mesele insirate confuz prin sala si-asa mica. Sunt un fel de mese metalice asezonate cu plastic, nicidecum pe acelasi format pe care il cere oglinzile asezate sfidator in peretii extreme. Lumea prezenta acolo mi-a dat impresia de sleahta de interlopi, curve de lux, tineri de bani gata, fete puse pe petit, vreo doi-trei curiosi si noi. Asta ca sa nu mai spun ca am baut cel mai prost si scump Mojito din Cluj. 20 de lei, lemon in loc de lime, gheata in exces, bacardi (?) ca de criza si zahar fara nici un calcul macar ochiometric. Slab, domle, slab! Daca as alege intre Seven si Diesel, mai mult ca sigur ca as fi prezent in primul in fiecare seara.

Si pentru ca pozele “martor” vin mai pe seara, am sa ma limitez la un versus pe coperta si am sa le postez in ordinea de pe tricou cum ajung. In articolul urmator facem si un mic poll, am “promisiuni” de Bambu, Midi si luni in Obsession si poate am sa mai incerc si altele pana atunci, nu se stie niciodata.

[ad#Google Adsense]

Am sa scriu articolul asta si am sa il salvez ca draft. Prea multe articole pe zi strica, mai ales dupa o lunga inactivitate. Asa ca am sa il public maine seara. Nu e de interes general, nu e in avanpremiera si nici in exclusivitate, asa ca nu aveti prea multe de pierdut. Bine, nici de castigat. Dar sa o lasam asa cum a picat.

Am inceput sa iau pulsul Clujului acum vreo 3-4 saptamani, cand aterizat in oras nu stiam nici macar unde e centrul orasului, dar barem centrul distractiei. M-am deghizat in student, m-am umflat de antibiotice sa fiu sigur ca ajung pe picioare acasa si dus am fost. Bineinteles, ca alaturi de mine am tarat si cativa dintre colegii mei de serviciu, dar na – weekend fiind- unicul care a acceptat invitatia a zis mersi si a considerat-o prilej de bautura. Imi facea si mie cu ochiul tequila aranjata in sir indian pe bar, dar for my sake, m-am imbuibat cu sprite si bere fara alcohol. Si am stat in hol destul de multa vreme, pen’ ca puloverul cu care ma baricadasem, tinea mortis sa imi supraincarce temperatura corpului.

Am fost in Janis. Janis e un fel de Club A al Clujului, cu precizarea ca berea nu e chiar douaj’ de mii. Aici in Cluj, preturile sunt putin date cu drojdie, in sensul ca oriunde te-ai duce, trebuie sa inramezi albastrele in portmoneu si sa desuchezi cat poti de bine barmanii. Altfel stai acasa si inghiti in sec. Sau macar ii numeri.

Janis asta e tizul lui Janis Joplin si patronul, cuprins probabil de nostalgie, a deschis o serie de vreo 3-4 pentru iubitorii muzicii bune. Roacari nu prea sunt in Cluj, sau poate nu i-am vazut eu, dar Janisul nu se plange de clientela. Bine, e adevarat ca nu e urias ca locatie; de fapt mai toate cluburile din Cluj sunt minione. (sshhhhtttt!!! e primul articol din serie, nu da din casa, bovina bipeda!). Revenind la Joplin… Well.. Janisul e un club in stil marti de Club A, cu acelasi tip de muzica, aceasi abordare a preturilor (raportata la Cluj), aceeasi localizare in spatiu (in centru), acelasi tip de lume – studenti in mare parte.

Ce sa spun decat ca mi-a placut si ca multa lume stramba din nas cand le spuneam asta. Ok, poate gusturile mele sunt putin afectate de nostalgia vremurilor de mult apuse, cand eram regele lipscanilor cu suta de mii in buzunar, cand simteam ca eu sunt cel care detine clubul doar pentru ca stiam pe de rost versurile tuturor pieselor din seara de oldies si cand cu 5-6 beri la bord ma simteam cel mai tare dansator din club si toata lumea era a mea. Poate d-aia.

De gagici nu zic nimic, pentru ca au parut a fi sub media clujului. Dar in niciun caz nu pentru ele te duci in Janis. Sau poate am prins eu doar o seara saraca.

Ah… si nu luati in calcul suedezele catarate pe bar. Stiti voi ce se spune despre miturile vikinge. Sunt nascociri ale mintii in proportie de suta la suta.