Cateodata, ajungi la o asemenea maturitate incat esti dispus sa renunti la orice inclusiv la tine, sa dai totul celuilalt si sa faci sacrificiul suprem. In momentul in care esti pregatit sa faci asta, inchizi ochii, tragi adanc aer in piept, iti faci semnul crucii, te lasi in genunchi si astepti. Stai asa cateva minute si te intrebi daca este real, daca poti merge mai departe si daca nu cumva vreo inteligenta superioara ti-a parvenit gandirea si controleaza totul. O inteligenta superioara, dar distructiva, pe alta parte. Unii numesc asta cea mai importanta decizie din viata lor pentru urmatorii x ani, iar altii dupa acei x ani o numesc o decizie regretabila.

Statisticile spun ca peste 80% din barbati regreta in mai putin de 3 ani ziua in care i-au cerut mana iar mai mult de 30% divorteaza. Sau poate este invers.

Am promis ca scriu si nu ma pot tine de cuvant. Singurele lucruri care imi trec acum prin cap sunt vaicareli legate de lipsa de inspiratie sau de timp, la alegere. Ca nu am timp e perfect adevarat, la fel si cu inspiratia, Inspir, respir, inspir, respir, imi tin putin rasuflarea si cadentez usor usor acelasi ritm monoton. As vrea sa pot scrie ceea ce nu scriu si ceea ce pierd in neant. La metrou, cand nu gasesc adevarul de seara, sunt cel mai inspirat. De la Victoriei la Iancului imi vin cele mai tari idei. Urmeaza statia Piata Iancului, cu peron pe partea stanga. Ideile mele continua pana la Muncii cu metroul, iar eu ajung acasa si ma regasesc gol in fata calculatorului. As vrea sa pot scrie ceea ce nu scriu si imi e dor de momentele in care imi inclestam degetele pe tastatura, debitand mai mult decat ma tinea teava. E usor sa scrii si sa nu spui nimic, asa cum fac eu acum, mai greu este sa te exprimi astfel incat sa te inteleaga lumea, sa poata sa scoata idei principale din posturile tale si mai ales sa revina cu drag a doua zi pe adresa sitului tau. Nu mai zic de rss-uri pe posturile tale sau macar comenturi.

Astazi am avut 37 de vizitatori unici si 187 de accesari. Eu am intrat de vreo douaj’ de ori. In rest? M-am uitat la nea gugal si inca nu mi-a indexat situl. Nu ma baga in seama, sunt prea mic pentru paienjenii lui. Isi intind tentaculele, dar pe mine ma ocolesc. Mi-am pus chiar si un optimizator, dar cred ca e prea devreme sa sper ceva.

La serviciu, ca la serviciu. Cea mai proasta cafea, cel mai slab automat. Eu, tuta de zi cu zi, care incurca automatul de coca cola cu ala de cafea. Eh, tot cofeina contine. Am zis mersi si am scos sticla. 50 de mii jumatea, ca nu da rest. Nu asta.

Ma tot gandesc la excursia mea pe care o coc in secret de vreo saptamana. O tura pana la Munchen, cu opriri la dus prin Budapesta si Viena, cu o vie in Praga si cu un ocol la intoarcere prin Bratislava. Dau restul de la automatul de cola in bere, daca imi vinde cineva un pont de hotel ieftin si bun prin locatiile amintite.

Mi-am amintit brusc de 0 comments si ma gandesc sa sterg rugamintea de mai sus. Sau, cel mai probabil voi primi recomandari din august in colo, cand deja voi pune pozele din excursie pe aici. Eh, ma risc.

Astazi s-a intors seful meu din Tenerife. A stat douaj’ de zile prin Spania si si-a facut de cap. Bine, la modul de facut de cap cu soacra si nevasta. M-as duce si eu cu soacra in Tenerife. Daca plateste ea, desigur. Pana una alta, raman la capitolul planuri. Eu, pisicul, booking.com, viamichelin si inca vreo doua sfaturi ale lui gugal. Tot planuri se cheama si uitatul in portofel. O palma peste frunte, inca un research pe booking.com, reroute pe viamichelin si iar la portofel. Nimic. O las balta astazi. Am ratat si unica ocazie de a ma imbogati peste noapte. A castigat un miner la loto. Ah, nu miner, militar. Faza funny este ca i-a cerut permisie sefului major, sau cum s-o numi, cu specificarea ca se duce sa isi ridice premiul de la 6 din 49. Eu imi faceam armata mea si il angajam pe el caprar. Probabil de-aia nu castig la loto. Nu mi-ar ajunge banii. Cred ca as intra in istoria alora care au reusit sa cheltuiasca premiul cel mare in 24 de ore. Nu cred ca ar exista record nebatut la categoria asta.

Am mai luat o gura de cafea si cred ca incep sa ma trezesc. Din visare. Mai bine s-ar pune amenzi pe gandurile astea nesimtite. Cum tragi un gand indecent, cum nino, nino, girofarul politiei si garcea la usa. “Domnu’, aveti de platit o contraventie de sap’ sute de mii pentru ca ati gandit necuviincios. Si va rog sa va innoiti abonamentul la ganduri stiintifico-fantastice pentru ca expira la sfarsitul lunii.”

Nu visati, treziti-va, nu faceti planuri, traiti-le. Nu faceti ca mine.