Nuvela – Talk to me (Pagina 6)

Nu o sa poata uita niciodata ochii aia de un albastru deschis care o faceau sa tremure toata. Simpla lui prezenta ii amaneta constiinta si ii dadea dependenta, ii domina gandurile cu o putere terifianta, o supunea la iubire fara nici un preaviz.

Dimineata asta nu incepuse diferit de celorlalte, cu ea desenandu-l pe David in icoana sufletului, surprinzandu-l in orice idee. Inchidea ochii si il vedea clar imaginea proiectata pe pleoape, ii simtea chiar si parfumul, daca ar fi intins mana poate ca i-ar fi mangaiat obrajii. Ca de fiecare data, indeparta imaginea lui deschizand ochii mari si privind adanc pe fereastra.

Cu salturi de felina, Tom se catarase pe pervazul geamului, bifand cu prezenta inca o dimineata.

“Ai intarziat, dragul meu astazi. Ce s-a intamplat cu tine?”

Tom o privea cu ochii lui verzi, duiosi, torcand bland.

“Tu n-ai sa ma parasesti niciodata, nu-i asa, iubitule?”

Felina isi intindea labutele , gudurandu-se pe langa Irene, pisiceala lui prindea intotdeauna iar ea, recunoscatoare, ii incalzise lapticul si-l desertase in castronul lui personalizat. Ii daduse numele Tom si ii atasaze chiar si un nume de familie. O amuza combinatia dintre ele, reflecta exact originea motanului alb patat cu negru.

“Tom, Beron Tom, Tom Beron, Tomita, mata bleguta, unde ai umblat pana la ora asta? “. Animalul o privea a mirare iar coada lui se unduia biciuind aerul fara niciun ritm. Din cand in cand miorlaia rugator asteptand ca mana ei sa-i mangaie crestetul.

“Stii tu cum l-am intalnit pe David?” si continua sa ofteze privind norii de pe cerul negru. “Eram doi copii si ne iubeam enorm.” Incerca in zadar sa isi aminteasca , dar parca o perdea se asezase asupra gandurilor ei; voalul de un gri metalic ii desertase gandurile, ii scosese de pe limba cuvintele, incerca sa le rosteasca dar se pravaleau mut inapoi pe gatlej. Imaginea lui ii disparu de pe retina, disperata incerca sa reconstituie plasmuirea in zadar, tot ce mai vedea era un fum disipandu-se ca o himera. Intr-o lumina rece, clipind fara ritm, parea ca ii distinge figura unui barbat aspru, cu sprancenele impreunate, nebarbierit si cu privirea ratacita. Parea ca ii spune ceva, dar ea nu suprindea decat ecoul soaptelor lui pierdute. Se freca energic la ochi, incercand sa indeparteze mirajul dar fara nici un rezultat. Tatal ei mort de ani buni ii ferecase pleoapele ca panza unui cinema dup-o proiectie veche.

About Cristi