Nuvela – My heart is wicked (Pagina 1)

“Da, inima mea e a ta, dar corpul meu le apartine tuturor.”

Vorbele ei au iesit o data cu rasuflarea si s-au lovit de fruntea mea rezonand a tacere. Am ramas mut cautand cumva o explicatie cuvintelor. Ea, imbujorata, ma rastignise cu privirea ei rece, cu ochii ei tristi si melancolici, imi daduse de inteles ca o am in cel mai profund mod, ca suntem inlantuiti pe vecie intr-un dans mut al reciprocitatii. Eram gol si nu ma puteam imbraca, imi descifram hieroglifele simtirilor mele intr-o imponderabilitate sufleteasca infinit de adanca, ma simteam dezmembrat de mine, cu toate cuvintele handicapate si gatlejul meu haraind a motor ce nu mai poate porni. Stateam pe covorul flocos din fata usii si totul se derula slow motion, sunetul locomotivei se transformase intr-un muget surd, ea intorcandu-se spre usa cu un efect de motion blur, rezolutia se mareste si lacrimile ei cantaresc pixelat caderea, totul merge sacadat, in frame-uri, cu incetinitorul. Vad lacrima indreptandu-se catre fruntea mea, ii fixez privirea musting a disperare, expresia fetei ei distorsionata, o sorb adanc de parca ar fi pentru o ultima oara.

Si scena se termina aici, trece pe un fastforward X2, lacrima ei cazuta imi loveste fruntea, eu ingenunchiat pe covor, usa lovind scurt, ea fugind pe scari in jos, tocurile ei maltratand treptele, sirena locomotivei pierzandu-se in eter, linistea de dupa apasandu-mi pe suflet ca un capac de canalizare.

Eram ca o felie de margarina pe paine, intinsa neuniform, dulce dar cu pete de sare imprastiate haotic, musteam a intrebari, a disperare, eram confuz dar in acelasi timp mi-era totul clar. Zaceam acolo in sezut, pe covor, aplecat peste mine, barbia imi masura gatul si gandurile navaleau unul peste altul, imbulzindu-se disperate ca dupa o alarma de incendiu.

Cucaitul pendulei ma plezneste peste fata brusc, desedandu-mi inconstienta, eu revenind la mine, iarasi, orele nouasprezece.

About Cristi