Nuvela – Give away my life (Pagina 5)

As pune tot universul meu la picioarele tale. As incepe sa iti cladesc in sufletul meu un soclu pe care sa stai tu, as putea sa te contemplez toata ziua, chiar si-asa, fara sa ne spunem nimic. Lipsa ta imi doare fiecare celula, ma insingureaza, lumea fara tine mi-e temnita.

Mintea mea e naucita de succesiunea evenimentelor si nu imi vine sa cred ca totul e real. Au fost cele mai bune ore din viata mea iar inima nu mi-a batut niciodata mai cu putere. Din prima clipa in care am vazut-o am stiut ca ea e aceea. Sper ca si ea crede la fel, mai ales ca m-a si primit in patul ei. Futaiul nostru a fost special, nimeni nu m-a atins in felul asta. Ah, ce-as vrea sa se repete.

Intr-adevar, mereu am fost un sensibil si drept urmare, foarte vulnerabil. Stereotipiile de genul: baiatul cunoaste fata, fata roseste, baiatul face avansuri, fata le accepta nu au fost niciodata punctele mele forte. Liceul mi l-am petrecut invatand si gandindu-ma la ce imi spunea saraca mama: “Invata, mama, ca inveti pentru tine. Ai timp si de distractie, baiatul meu.”. La fel mi-a spus si in facultate si am urmat sarguincios sfaturile ei.

Una din distractiile mele este sa stau pe banca mea din parc, sa urmaresc lumea cum trece, pasarile cum zboara, trenurile cum trec. Pe Irene o stiu de mai bine de-un an, dar niciodata nu am avut curajul sa o abordez. Buzele ei rosii ma fastacesc complet si imi pierd vocea. Am iubit-o din prima clipa, si de fiecare data cand trecea pe langa banca mea, imi simteam inima pompand cu o viteza nebuna. Ii plac trandafirii rosii, intotdeauna are unul cu ea; il miroase de parc-ar vrea sa-i zdrobeasca petalele pana devin una cu pielea. Ii place sa citeasca in fiecare zi alta carte, sta intinsa pe iarba si da pagina dupa pagina. O urmaresc de aici si-i studiez reactiile. Stiu atatea despre ea si ea nimic despre mine.

Nu am inteles niciodata ce vede la ei. In fiecare zi altul, indiferent de varsta, inaltime, culoarea parului sau a ochilor, roacheri pletosi cu tricouri tematice sau cocalari cu parul gelat, pendanti cu cartile la subrat sau rebeli cu pleata-n vant si tricoul mulat, studenti, functionari, ospatarii teraselor chiar si pe jucatorii de sah i-a luat la rand. O iubesc atat de mult, incat n-as condamna-o niciodata, imi e suficient zambetul ei cand trece pe langa mine.

Inca stau intins in patul ei si inca ii mai simt rasuflarea in parul meu, ii simt mirosul in pielea mea si absenta ei ma covarseste. A trecut mai bine de o ora de cand a plecat si inca nu ma pot ridica din pat. Ma doare asteptarea, dar stiu ca ca merita.

Pe-oglinda din baie era scris cu ruj: Ramai, David, ramai! N-a nimerit numele, dar e normal din moment ce sunt atatea nume care incep cu d. A sperat probabil sa intuiasca.

Am sa raman, iubita mea Irene, am sa raman…

About Cristi