Nuvela – Her trip (Pagina 10)

Dimineata asta era alunecoasa si duhnea a instabilitate, gandea Irene. Nu reusea sa faca diferenta intre vis si realitate si privea totul printr-o pasla care ii umbrea ochii. Simtea mrejele unei panze invizibile de paianjen care o tintuiau locului, constiinta ei era incuiata intr-o cusca mata iar ea privea viata pe gaura cheii. I se dadea cate o picatura de realitate, ea constiincioasa aduna tot intr-un fragment nepangarit de luciditate. Se abandona nefiresc in bratele lui de parc-ar fi trait ultimele momente impreuna, o cuprindea disperarea cand imaginea lui proiectata in coltul mintii sale devenea din ce in ce mai stearsa. Se concentra incercand sa-i vizualizeze figura, dar isi dadea seama ca tot ce avea era o reprezentare saraca a unui David pierdut in nestiinta. Incerca sa mareasca imaginar reflexia lui, dar ii aparea pixelat si distorsionat. Ridicol! Trasaturile-i deveneau comune si niciunul din rezultate nu semana cu David al ei. O poza cu fata decupata ii aparea obsesiv, anulandu-i pur si simplu stradaniile. “El este David, el este!” auzea soptind de peste tot si poza fara fata devenea amenintatoare, se marea, iarasi se micsora, ii racaia cortexul ca o creta ascutind tabla.

Isi simti stomacul greu, i se facu greata si o ameteala toropitoare ii cuprinse corpul. Se indrepta spre baie si imbratisa vasul de veceu a posesie. Incerca sa vomite, dar greata ei statea nedecis undeva in gat. Inchise ochii si ramase asa, parca in asteptare.

Ingheta cand simti pe umar o atingere ca o bataie, deschise ochii si se vazu ingenuncheata intr-o biserica. Era plin de lumanari aprinse si de oameni stand la randul lor ingenuncheati ca un sir de matanii. Se ridica si se intoarse iar in fata ei isi vazu tatal privind-o blajin. Intinse mana si il atinse. Ramasese asa nemiscata, holbandu-se la el in timp ce incaperea se invartea in jurul lor ca intr-o tornada. Noaptea se transforma in zi, apoi iarasi in noapte, decorul se modifica nerealist ca intr-un film dat pe fast forward. Turla bisericii zbura, lasand sa se vada un cer innorat, disparura si lumanarile si pelerinii veniti la rugaciune. Era doar ea si tatal ei prinsi ca intr-o centrifuga, revazu camera ei de copil plina de papusi si jucarii, curtea scolii, mama ei gatind prajitura preferata, casa bunicilor, raul curgand prin lunca, padurea cu copaci desi, toate erau acolo succedandu-se ametitor. Incerca sa ii vorbeasca dar nu mai cunostea cuvintele, se facu una cu ameteala care pusese stapanire pe ea in totalitate.

Strangea bratele in jurul vasului si se chinuia sa isi aminteasca figura lui David inutil, de parca n-ar fi existat niciodata.

About Cristi