Nuvela – Battered (Pagina 11)

Era suspect de lumina in camera pentru ora afisata de ceas. 4:32 Renuntase sa dea vina pe conspiratia ceasurilor din casa, toate stricate la unison si dar aratand aceeasi ora si se intreba daca nu cumva ea este cea dereglata. Gandirea i-a fost intrerupta brusc de un porumbel care se aseza pe marginea balconului, gangurea timid si se invartea vesel de pe-un picior pe altul. Irene facu un pas inapoi, temandu-se ca nu care cumva sa intrerupa scena de veselie. Se schimba la fata de cum observa cum cioarei albe de pe cladirea de vis-a-vis, ii sclipeau ochii ca unei jivine turbate. Se ridica in aer si alura ei capata o aura superlativa, ca a unui vultur ascutindu-si ghearele in asteptarea prazii. Zborul ei fu scurt, un falfait din aripile uriase, diametrul lor umbri soarele si innegura privelistea. Un icnet fara ecou lasa pe marginea balconului doar cateva pene razlete iar ambele pasari disparura in nimic. Irene statea acolo lipsita de orice reactie pana la acel zgomot asurzitor, ca si cum fiecare molecula isi pleznea aripile. Apuca sa isi imagineze o scena din Pasarile lui Hitchcok si vazu norul de pasari negre indreptandu-se catre ea. Reactiona imediat intrand in camera si trantind usa balconului, intoarse balamaua si o lua la fuga spre usa de la intrare. Se impiedica de covorasul din hol, dar reusi sa ajunga la usa masiva din capatul culoarului si ii apuca disperat clanta. Usa era muta rugamintilor ei si ramasese impietrita in toc, ca o piatra funerara. Incerca in mod repetat clanta de parca ar fi vrut s-o smulga din locasul ei, cu cealalta mana lovea sistematic in metalul rece. In camera cucul pendulei suna o ora inexistenta, intr-un ritm alert si inegal. O cuprindea disperarea cu fiecare nereusita iar falfaitul aripilor de-afara, cucul pendulei si zgomotul metalic al clantei ii sfasiau sufletul intr-un film prost de groaza. Distinse cu coada ochiului o miscare in spate si se-ntoarse aproape teatral, lipindu-si spatele de usa nemiscata. Fosnetul se intensifica si ea reveni tragand de clanta rece. Intr-un final usa ceda si in cadrul ei lasa sa se vada un zid facut din caramida, construit nefiresc, textura lui rezonand a caramiziu si crem ars, ca un cuptor de tara. Pipai dezolata caramida si se abandona valului de caldura care o cuprindea. S-a lasat jos sprijindu-si spatele de usa larg deschisa si nestapanindu-si lacrimile ce-i napadeau obrajii. Inima ei era cuprinsa de o durere ametitoare, isi legana trupul a alinare, buzele ei sopteau ceva nedefinit si necontrolat, tremurand incontinuu. Stralucirea metalica ii taie simturile si o lasa inconstienta pe podea. O trezi ceva pufos miscandu-se in bratele ei. Miji ochii si-l vazu pe Tom pipaind-o cu labutele. “Irene, a fost frumos, dar s-a terminat. Nu am vrut eu sa se termine, dar moartea si-a cerut tributul prea devreme. Nu-i vina ta”. Ultimele vorbe ii sunau in urechi ca un ecou, ii posedau timpanele iar ea, se uita la motanul balan cu mirare, ascultandu-i vorbele. “David? David?” Vocea ei era transformata de nu si-o recunostea iar figura lui Tom capata treptat o tenta umana, o figura atat de bine cunoscuta dar pe care nu putea sa o plaseze nicaieri. Lesina, iar ca prin vis il vazu pe Tom ridicandu-se pe picioarele din spate si metamorfozandu-se intr-un barbat bine facut si parca imbracat in uniforma, cu o casca mare acoperindu-i fata. O ridica in brate ca pe un fulg si o aseza pe pat, acoperind-o toata cu un cearsaf alb.

About Cristi