Nea Albina si motopartza galagioasa (I)

Bai, eu sunt unul din aia grei de somn, pe bune. Adica, in momentul in care am apucat sa adorm sunt foarte putine chestii in viata asta care ma pot si trezi. Poti sa intri cu pickhammerul peste mine, poti sa dai party si sa imi pui bassul la ureche, ce sa mai sunt al dracului de greu de trezit. Daca locuiesti cu mine si iti uiti cheia acasa, iar eu tocmai am adormit, atunci te-ai dus pe copca pentru ca nu o sa iti deschida nici dracu’ pana nu imi fac eu somnul de frumusete. Daaaar… sunt totusi cateva lucruri care ma scot din sarite chiar si-atunci cand e totul negru. Unul dintre astea era Nea Albina si motopartza lui galagioasa. Frate, omul ala imi ascutea nervii mai ceva ca o creta pe o tabla lucioasa.
In fiecare dimineata omul meu se ducea afara unde avea parcata mobra lui meseriasa, piesa de muzeu de altfel pentru motorizati, dar pentru el, un asset valoros probabil. Nu o folosea niciodata, dar cum pentru unii bautul cafelei este un tabiet la care nu ar renunta in veci, asa si pentru Nea Albina partaitoarea cu pricina.
Il auzeam ca prin vis, nu chiar un vis ci un minicosmar, incepea sa ambreeze la ea si huruiturile scoase imi racaiau nervii pana la paroxism. Atunci ma ridicam din pat si incepeam sa ii dau ture de nebun cu ochii inchisi in speranta ca intr-un scurt timp va inceta sa-si mai chinuie motorul. Toata treaba dura fix 10 minute dupa care incepea sa dezasambleze motorul si sa ii unga fiecare piesa. Ma rugam de fiecare data sa nu ii mai incapa toate inapoi si poate data viitoare nu o sa ii mai porneasca rabla.
Nea Albina asta avea un teren la marginea orasului pe care crestea albine. De aici ii vine si porecla, de altfel. Avea omu’ stupi si pe langa hobby-ul cu motopartza salbatica, recolta si miere de la suratele bazaitoare. Si il vedeam zi de zi, cu fata deformata de la intepaturi, cu ochii umflati si cum se chinuia el sa vada de mobra lui aducatoare de nervi vecinilor. Nea Albina avea trei copii pe care ii initia la randul lui in ale motoarelor si albinelor. Probabil ca chestiile astea se lasa din generatie in generatie. Cel mai mult a prins la Nicusor, care ducea mandru mai departe darul primit de la ta-su’ si lucrul asta era vizibil prin intepaturile albinelor. Cand Nea Albina nu era disponibil sa-si chinuie zbarnaitoarea, intra Nicusor pe rol si il imita mai abitir.

Intr-una din dimineti, Nea Albina suduia sec in curtea din spatele blocului. Se vedea ca nu ii convenea ceva si se invartea in jurul mobrei lui mai ceva decat mine in jurul patului. Cu o seara mai inainte, cumparasem un set de lacate de la chinezii din colt si cum s-au stins luminile peste tot, le-am montat pe lantul care ii strajuia motopartza. I-am lasat chiar si un bilet, care suna ceva de genul: “Noi, locatarii, ne-am gandit ca blocul nostru nu ar mai fi la fel daca ti-ar fura cineva motocicleta. Drept urmare, ne-am decis sa ne protejam.” Mi-am pus ceasul sa sune special sa vad show-ul pe care il face. Dupa ce a dat cateva ture in jurul motorului, dezamagit ca nu se poate desfasura, a mai harait putin motorul probabil sa ii verifice functionalitatea si apoi s-a retras in glorie. Sau cel putin, asa am crezut eu, pentru ca s-a intors cu un bonfire cu care a taiat toate cele 5 lacate puse si a luat-o tacticos de la capat. Criminal!
Dupa alte cateva zile de cosmar si de zumzaiala infloritoare, Nea Albina a avut parte de o alta surpriza. Motocicleta lui era lipicioasa si mirosea familiar. Avea chiar si un biletel atasat: “Nea Albina, noi albinele blocului acestuia, suntem invidioase pe celelalte albine pe care tu le ingrijesti si ne-am decis sa iti dam mierea noastra.” Nea Albina s-a schimbat la fata, din alb s-a facut verde, rosu, negru, apoi iarasi verde, rosu, negru dar dupa cateva serii s-a oprit. A injurat printre dinti, a plecat in casa si a revenit cu un furtun. A spalat cateva zeci de minute la minunata si apoi, cu un zambet pervers a inceput sa o chitaie si mai si.

M-am intalnit intr-una din zile cu Marinica. Marinica asta era un personaj tare ciudatel, un tip cu vreo 2-3 ani mai mare decat mine dar care era uns cu toate alifiile. Fusese in Turcia la munca, apoi a trecut pe Spania, Italia si inca vreo 2-3 alte tari si dupa ce primise interdictii in fiecare dintre ele, s-a intors acasa cu coada intre picioare. Era foarte ofticat intr-o dimineata ca nu il lasa Albinaru sa doarma si imi povestea cat de mult s-a distrat cand a vazut fazele cu lacatele si mierea. Bineinteles, nu avea nici cea mai vaga idee cine executase, asa ca se dadea mare cocos asumandu-si meritele. Eu insa l-am vazut drept unealta perfecta in lupta mea neoficiala cu albinele. Dar despre asta, intr-un post urmator. :)

About Cristi