Am facut 32 de felii de cheesecake. Ei, poate nici chiar 32. Dar cert e ca de ziua mea si la rugamintea catorva colegi, am gatit un cheesecake. Si tot la rugamintea acelor colegi, am sa pun aici si reteta.

Inainte de asta insa, vreau sa specific urmatoarele:

1. NU m-am gospodinit. Doar ca de cand am acces la cuptor, mai dau cate un foc din cand in cand.
2. Faptul ca am facut 32 de ani nu inseamna ca am devenit mai casnic. Acelasi eu, doar cu mai multe riduri. (nu fac o drama din asta)
3. NU voi transforma blogul intr-unul de bucatarie. O fac mai bine Andrei Crivat, si Adi Hadean Oricum n-as avea nici o sansa
4. Prietena mea stie sa gateasca gateste mai putin.

Bun! Sa continuam cu reteta de cheesecake. Vreau sa va spun din start ca reteta nu este nici ieftina, dar nici scumpa; ceea ce va sugerez este sa nu faceti rabat la calitatea produselor. Rezultatul va fi conform cu investitia.

Am cumparat din Auchan urmatoarele:

Biscuiti digestivi - 300g (cu cat sunt mai cremosi, cu atat mai bine) Se pot folosi si alti biscuiti, doar ca eu nu am blender si drept urmare am ales unii pe care ii pot sfarama fara prea mult efort.
Biscuiti cu cacao/ciocolata – 100g – Pentru adaugarea unui strat de efect vizual
Unt 65% grasime – 200g – Nu am facut niciodata cu margarina de gatit, deci nu va pot spune cum este la gust daca veti folosi asa ceva.
Zahar tos – 100g – Pentru blat. Stiu ca multa lume nu pune zahar in blatul de biscuiti, doar ca mie imi place gustul de caramel pe care il ofera prajiturii.
Zahar pudra/vanilat – 200g – De regula se foloseste zahar pudra, eu am cumparat o punga de 200g de zahar cu gust usor pronuntat de vanilie. Si asta pentru ca in loc de Philadelphia am cumparat
Branza proaspata/dulce de vaci – 600g – Merge si cu branza de vaci cu conditia sa fie cea mai grasa posibil. Philadelphia are 60% grasime si un gust extraordinar in prajitura. Eu nu am gasit Philadelphia decat la cutii micute (125g) si drept urmare, cum nu ma incadram in buget, am ales sa cumpar branza de vaci. A iesit aproape la fel de buna.
Oua – 3 bucati – Va povestesc mai incolo cum sa incorporati ouale in prajitura
Esenta de vanilie – doua linguri daca puneti zahar vanilat sau cate doua mai putin incarcate daca folositi zahar pudra.
Smantana normala – 600g – cu cat mai grasa cu atat mai bine
Stafide, coaja de lamaie – Nu aruncati/mancati lamaia inca, o puneti la dulceata de fructe de padure

Daca vreti sa faceti voi dulceata de fructe de padure, va spun mai jos si cantitatile pentru ea – cat sa ajunga pentru cheesecake, desigur:

fructe de padure – 500g – daca gasiti necongelate cu atat mai bine
zahar – 250-350g eu prefer mai putin dulce si mai mult acrisoara, de aceea pun mai putin zahar
Lamaia de mai sus – sucul de la lamaie si coaja

Acum sa purcedem cu metoda prepararii.
Reteta este de dificultate scazuta, sa nu credeti ca trebuie sa fiti maestri bucatari pentru a ajunge la un rezultat delicios la gust si incantator privirii. Trebuie doar sa adaugati ingredientul secret (passion) si sa va dati putin interesul.

Cheesecake-ul se face pe straturi coapte succesiv. Cu totul dureaza cam in jur de 2 ore, 2 ore jumatate.

Primul strat este “blatul”, pisezi in doua vase separate biscuitii pana devin pesmet. Daca ai blender, cu atat mai bine, praful trebuie sa fie cat de cat fin, altfel risti sa nu se inchege si sa servesti o prajitura sfaramicioasa.
Am topit in bain-marie untul, avand grija sa nu se arda (e destul de dificil sa arzi untul, cat de cascat ai fi).
Am luat zaharul tos si l-am pus doar in vasul cu pesmetul obtinut din biscuitii digestivi. Stratul de biscuiti de cacao il folosim in special pentru efect vizual si fiind foarte subtire nu se simte nevoie de mai dulce decat este si nici nu ne intereseaza sa il caramelizam. Amestecam bine astfel incat sa se incorporeze in pesmet egal.
Impartim untul procentual intre cele doua vase. Untul se toarna cate putin amestecand pana obtinem o pasta. Luam primul strat de biscuiti si il punem in tava pe care o ungem in prealabil cu unt si peste care presaram putin zahar praf. Nu am folosit niciodata tava de metal, asa ca nu am avut niciodata probleme cu “aderenta” Tava mea e de sticla termorezistenta drept urmare habar nu am daca se lipeste sau nu de cea de metal.
Repetam operatiunea cu untul pentru pesmetul obtinut din biscuitii de cacao. Intindem frumos peste stratul de digestivi si bagam tava la cuptor pentru zece minute.
Ca la orice prajitura, cuptorul trebuie incins cu minimum 10 minute inainte si lasat pe foc mediu.
Dupa zece minute de coacere, scoatem tava si lasam blatul sa se raceasca. In timpul asta, pregatim cel de-al doilea strat.

Folosim branza de vaci, ouale si zaharul vanilat (cam 150 de grame). Ah, intr-un vas, nu direct in tava

Luam ouale si separam albusurile de galbenus. Tuflim galbenusurile in branza si amestecam pana se incorporeaza. Adaugam si zaharul vanilat. Daca folositi zahar pudra, puneti si o lingura jumate de esenta de vanilie. Daca folositi zaharul vanilat pe care l-am descris eu mai sus si preferati o prajitura mai parfumata, puteti pune jumatate de lingura de esenta de vanilie.
Se bat albusurile pana sta lingura in picioare sau ma rog, pe-aproape. Incorporam albusurile batute in branza iar compozitia obtinuta o asezam intr-un strat nivelat peste blatul de biscuiti deja racit.

O bagam la cuptor pentru aproximativ 20-25 de minute urmarind evolutia cu atentie. De ce spun asta? Pentru ca tipul asta de prajitura se coace de la exterior spre interior si trebuie sa fim siguri ca este totul copt in momentul in care scoatem tava. Nu pot spune uniform pentru ca veti vedea pe margini o usoara arsura. Nu va impacientati, este in regula. Mie, de exemplu, imi plac mai mult marginile Sa aveti grija doar sa nu isi schimbe culoarea, branza trebuie sa ramana alba.

In timpul asta, pregatim cel de-al treilea strat. Smantana, restul de zahar vanilat, o lingura de esenta de vanilie (sau nu), daca preferati stafide si coaja de lamaie.

Amestecam usor smantana cu zaharul vanilat si vanilia si adaugam amestecand continuu si coaja de lamaie. Spun ca amestec in acelasi timp pentru ca nu vrem ca toata coaja de lamaie sa fie comasata intr-un singur loc. La fel facem si cu stafidele.
Urmarim sa se fi racit compozitia scoasa din cuptor si asezam in strat nivelat si aceasta. O lasam la cuptor 10-15 minute, pana prinde usor o crusta. Apoi o scoatem si ne luam gandul, cel putin pana a doua zi

Sunt sigur ca majoritatea dintre voi nu veti rezista fara sa gustati din minunatie dupa aceste doua ore de lupta in bucatarie. Nici eu nu prea rezist asa ca elimin ispita din bucatarie si o exilez pe balcon; cum a fost mai frig zilele astea, mi-a pleznit si tava (da, da, cea termorezistenta) si am fost si mirosuri free, astfel incat nu am fost prea torturat de pofta.

Inainte de culcare (si cand am fost sigur ca s-a racit complet) am luat tava si am bagat-o in frigider.

Cu o seara inainte, am pus la macerat cele 500 de grame de fructe de padure cu 250 de grame de zahar. Intr-o prima faza turnati tot zaharul peste fructe si lasati-l asa cateva minute. Apoi, amestecati cu grija sa nu zdrobiti fructele si repetati la interval de cateva minute actiunea de cateva ori. Lasati la rece fructele sa macereze de pe o zi pe alta.

Dupa ce ati terminat cheesecake-ul (daca va mai arde si de facut topingul) luati fructele si puneti-le intr-o oala mica. Le fierbeti in bain-marie, pana cand zeama incepe sa se ingroase putin. Atentie, faceti un toping, nu gem, deci nu puneti oala direct pe foc. Stoarceti lamaia intr-un pahar iar coaja ramasa, taiati-o cubulete micute. Cand fiertura este aproape gata, aruncati acele cubulete in oala. Pentru o consistenta “controlata” puteti lasa cratita cu fructele putin pe foc, amestecand in acelasi timp sa nu se lipeasca. Cand vi se pare ca a ajuns la final, puneti sucul de lamaie, amestecati si asteptati sa se raceasca.

In cuptorul in care am facut cheesecake-ul, punem cu gura in jos un borcan. Eu refolosesc borcanele de castraveti murati/ardei/zacusca si cateodata nu le spal exemplar, asa ca trebuie sa fiu sigur ca nu o sa miroasa a salata de vinete si nici nu am vreun stafiloc ratacit, asa ca le las in cuptor la sterilizat pana termin topingul. Atentie! asigurati-va ca ati oprit focul cand puneti borcanele cu pricina )) Altfel veti avea impresia ca faceti floricele.

Dupa ce s-a racit topingul, turnati-l intr-un borcan, etansati-l si lasati-l cu gura in jos pana a doua zi.

A doua zi, sa nu mancati toata prajitura si sa imi opriti si mie macar o portie. Pofta buna! )

In conditiile in care ati ajuns la finalul articolului, inseamna ca fie va interesa reteta, fie sunteti cititori fideli.
Presupunand ca nu va interesa reteta, vreau sa anunt cu ocazia celui de-al doilea articol in ultimul an, ca undeva in viitorul apropiat planuiesc sa schimb tema si sa ma apuc serios de scris.
Asa ca, fiti pe faza!

NU POTI.

Ok, poti incerca. Dar statistic vorbind, odata lasat de izbeliste e la fel de probabil ca la un moment dat sa ajunga in acelasi stadiu. Si atunci, de ce sa te mai chinui sa il revigorezi?
Nu am facut niciodata eforturi sa atrag vizitatori, am innodat satisfactia dobandita din placerea de a scrie cu acel voyeurism specific scriitorilor neintelesi cum ca opera lor ar contine instructiuni vitale supravietuirii papilelor literare si ca orice-ar fi, trebuie propovaduita in exces tuturor, interesati sau dezinteresati, partizani ai lecturii sau macar pretendenti. Cu toate astea, nu m-a interesat niciodata sa atrag cat mai multe numere asociate cu ciclul zilnic de vizitatori. Faptul ca public acest articol la o ora de audienta si nu noaptea tarziu, nu e sinonim cu a fi attention whore, da? )
Totusi, la un an si un pic de inactivitate, imi dau seama ca ceva imi lipseste si ca proiectele mele au inceput sa putrezeasca deja. Ma recunosc intr-o oglinda a extremelor fie aglomerat de idei, fie cu degetele ruginite sub tastatura. Anul asta mi-am promis mie ca ma voi reapuca de scris. Sunt un fel de prepelita din Puiul. Nu ma urnesc decat in ultima secunda. Si chiar si-atunci, zborul mi-e inapoi.

Drept urmare, celor ce accidental au citit postul asta, le adresez urmatoarea intrebare:

Ca vinurile. Dar destul de discutabil, pentru ca nepastrand un vin in butoiul care trebuie, te trezesti ca ai pierdut vremea imbatranind unul acru si imposibil de savurat. Sau chiar la fel, daca pastrezi un vin slab calitativ. Defect de fabricatie sau materie prima slab calitativa, tot acolo ajungem. Strambam din nas cand realizam ca produsul nu este ceea ce ne-am dorit, intr-un final. Dar ne dam seama ca am investit in el timp si rabdare si il vom bea picatura cu picatura. Daca e chiar atat de rau, il aruncam la cosul gazduit in masca chiuvetei si cautam un altul mai bun.
Am divagat. E destul de greu sa scrii un post despre tine si sa fii impersonal in scriitura dar totusi continutul sa vorbeasca despre autor. Pe cine ar interesa un post despre mine? Pe prietenii si cunostiintele mele, desigur. Sau poate doar pe cativa dintre ei. Sau poate doar pe familia mea, pentru ca oricum ei ar citi absolut orice debilitate postata aici. Asta e un blog personal si intr-adevar, as putea posta orice acoperit de al doilea cuvant. Inclusiv un post despre sanii Adinei Barbu sau chiloteii Adelinei Pestritu. De fapt, sunt sigur ca mi-ar aduce mult mai mult trafic decat ce scriu acum.
Inca un an. Am adaugat ca intr-un CV cateva liniute de la capat. Cel mai important este ca mi-am gasit o cadenta. Am reinvatat sa fiu independent. Am ales sa spun nu atunci cand trebuie si sa-mi refuz mici placeri in urma carora as avea mai mult de pierdut. Am decis sa progresez pe plan personal. Si va mai fi un an. Si sunt sigur ca il va depasi pe premergatorul lui.

Si ce as vrea eu acum de la voi? Vreau sa imi raspundeti la intrebarea din titlu. Stiu ca puteti.

Cam asa zicea tanti Ema intr-un film, in care Natalie Portman ii era papusarita intruchipata. Da’ n-am eu treaba cu filmuletul, ca nici macar nu l-am vazut, insa replica cu pricina mi s-a parut tare-tare si chiar un subiect pe cinste de abordat, mai ales ca una dintre amicele mele il purta drept status.

Si ca sa fiu in ton si cu ziua sarbatorita pana la paroxism pe 14, am sa dau unda verde articolului chiar in ajunul sarbatorii (in care eu NU port tol festiv). Later edit: Ei, uite ca i-am dat bun de tipar cu o zi dupa.

Sa revenim dar la tema in discutie: monogamia. Desi un concept arbitrar – pentru ca tu si doar tu alegi sa fii monogam- as putea spune ca este ca si legea. Adica, este o idee apreciata unanim si pe fata, dar multi jinduiesc la incalcarea ei in situatii caz. Si plecand de la cuvantul monogamie distingem doua verbe antonime: a insela si a fi fidel. Sa pornim discutia cu ultimul dintre ele:

ÎNSELÁ, însél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune saua pe cal, a înseua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva; a amagi. ? Expr. A însela asteptarile = a dezamagi. ? (Despre simturi, facultati psihice) A nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. Ma însala memoria. 2. Refl. A-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva; a gresi. 3. Tranz. A încalca fidelitatea conjugala; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ? A ademeni, a seduce o fata, o femeie. – Lat. in-sellare.

Pentru ca nu ne refeream la sensul de a pune saua pe cal, vom accentua sensul bolduit al cuvantului: a fi necredincios in dragoste. Oare o indiscretie fizica atinge sensul cuvantului dragoste? Monogamia se rezuma la sentiment sau la fizic? Sa spunem ca tu si ea stati impreuna pe o banca in parc dupa 10-15 ani de relatie. Ii mangai parul, ii soptesti vorbe dulci, o privesti in ochi, ii simti parfumul. Pe aleea din fata ta, cu pasul ei de domnisoara, isi agita coapsele sub fusta de-o palma o ea, zana caministelor, fosta miss boboc in primul an de facultate si acum sprintara printre colegii ei din ultimul an. Pur si simplu nu mai realizezi cine iti da frisoane, este oare cea din bratele tau sau poate agila domnisoara ce traverseaza cararuia?

Sa nu fim fatarnici. Normal ca o iubesti pe cea alaturi de care ai supravietuit atata vreme (hai sa o numim de acum Z, pentru a evita confuziile de pronume). Z stie sa te asculte, stie sa te mangaie, stie ce iti doresti, ea te imbratiseaza si la bine si la rau, ea este acolo cand ai nevoie sa fie. Blonda de mai sus nu. Si nici macar nu te intereseaza sa fie. Ai vrea doar sa o strivesti in asternuturi, sa alergati inlantuiti in orgasme premeditate, sa transpiri prin fiecare celula pana cand izbucnesti intr-un urlet mut la final si apoi sa iti doresti sa o iei de la capat. Asa-i ca iti poti imagina un sex nebun cu ea, caprioara? Asa-i ca deseori iti prelungesti iesirea la bere doar pentru a evita o noapte tarzie cu Z?

Lasand la o parte patetismul poeziei de mai sus, as trage doua concluzii. 1. Pe Z. o iubesti cu fiecare celula. 2. Pe cealalta ai iubi-o cu fiecare celula, dar diferit decat la punctul 1.

Sa extrapolam putin situatia. Vezi cazul de mai sus, doar ca ai executat partida blonda. Te-ai intors la Z satisfacut si iti canalizezi energiile catre ea. Nu iti mai pasa de sanii ei lasati, de kilogramele in plus, de izul de gospodina care-i iriga pielea, de privirea de mama cu care te surprinde uneori. Esti doar tu si ea in lumea voastra. Si totusi… pe aceeasi banca in parc, tu si Z, ca doi indragostiti dupa 10-15 ani impreuna, va priviti in ochi si va soptiti cuvinte dulci. Pe aleea din fata ta, “dintr-o inserare-n seara/pasul ei de domnisoara” aducea pe langa banca pe care altadata ii recitai poezii lui Z. o bruneta focoasa ultimul tip, cu dotarile la vedere, debordande de generozitate. (sunet de suspans) Deja vu?

Sexul este un subiect tabu. Este o rusine, cum spuneau parintii nostri. Bineinteles, toata lumea il practica. Unii cu scop de eliberare, altii de procreare, e la libera alegere a fiecaruia. De un lucru sunt ferm convins: daca nu ieseau copii din impreunarea spermatozoidului cu ovulul, viata era o orgie. Si ne-am fi bucurat cu totii de ea, ca de un masaj pe malul marii.

Revenind la dezbaterea de mai devreme si la concluziile trase si numerotate, am sa va povestesc o intamplare. Eroul nostru (sa ii spunem a) era cu Z si cu alti cativa prieteni intr-un club. Alaturi de el si Z se mai afla B si C precum si prietenele lor X si Y. Ei erau la bar si isi savurau bauturicile, ele la un pas de ei se miscau in ritmul muzicii. In seara aceea clubul cu pricina premia tricourile ude, urma sa fie o petrecere in bikini pe cinste. Y era director de marketing in club si stia ca tipele care candidau de regula pentru premiul cel mare erau tocmite strict pentru asemenea gen de distractii si figurau pe statul de plata al evenimentului – un fel de clienti falsi. Erau animatoare angajate, ca sa le spun asa, rolul lor era sa atraga cu putin noroc si alte puicute bete in roata tricourilor ude, poate-poate o iesi de-un show. Barbateii de la bar (minus directorul de marketing) habar nu aveau treaba asta, asa ca alaturi de un gat de whisky si un fum tras cu nesat din tigara, mai statea sa cada si cate un oftat la nurii babuinezelor care se rupeau in figuri sus pe bar.
“Bai, ce bune sunt astea”, exclama X. “Asa e mai X, sunt bune. Dar sunt aceleasi in fiecare seara.” X si-a dat seama la ce se refera, a inghitit in sec a acceptare si a concluzionat: “Da, bai Y, ai dreptate. Dar si la noi sunt tot astea in fiecare seara.” “Lasa mai Y, noi sa fim sanatosi. Gandeste-te ca exista intotdeauna altul care suspina dupa femeia ta si se gandeste cat de bine este. Te-ai obisnuit tu prea mult cu ea si nu vezi ce ai la usa.”
Urmarea? X a dormit o saptamana pe canapea si nu a servit mancare calda timp de doua saptamani decat la restaurantele unde a dus-o doar s-o imbuneze. Concluzia: obisnuinta hraneste poligamia. Si indeferent de ce ati spune, femeia si barbatul sunt doua jumatati iar jumatatile sunt identice, altfel nu ar mai fi jumatati. Asa ca aspiratiile merg intotdeauna in dublu sens chiar daca doar la nivel de gand.

Si, tratand ideatic situatia (in care el/ea nu calca pe bec) in momentul in care te imaginezi facand sex cu altcineva, nu inseamna oare ca ai inselat-o? Daca ea ar trebui sa iti fie suficienta, de ce ar mai fi nevoie de confirmarea ca nu o faci cand tu te gandesti strict la asta?

Am sa mai vin cu o situatie. Cum e mai bine? Sa ai aventuri sau o amanta? Aventuri inseamna mai multe partenere, amanta inseamna una si buna. Aventurile implica fizicul, amanta implica sentimentul. Iar in momentul in care nutresti sentimente pentru cineva oare ce te mai leaga de Z? Macar atunci, in ceasul al enspelea trebuie sa recunosti ca indiferent de cat sex faci cu cate necunoscute, in momentul in care in inima ta si-a facut loc si altcineva va trebui sa renunti. Fie la inima, fie la Z. Indiferent pe cine vei alege, alegerea ta va fi definitiva – si stii la ce ma refer.

Sunt sute de linii pe care le-as putea scrie pe subiectul asta. Am sa vin cu completarea ca textul de mai sus este literatura si nu reflecta parerea autorului – sunt strict situatii debitate in palarie in functie de inspiratia din cele x momente in care le-am scris. Nu am recitit textul, deci se poate sa fie ambiguu in formulare pe ici pe colo, anumite idei sa nu aiba substanta sau sustinere. Nu este o scuza, este o realitate. Drept urmare, textul asta trebuie luat ca atare. ~SFARSIT~ (sau nu)

(sau nu) Ai putea sa raspunzi si tu la intrebarea asta. Crezi in monogamie si de ce da/nu? Promit sa intervin la fiecare comentariu pertinent si daca m-am pierdut in textul de mai sus de drum, sa revin cu explicatiile de rigoare.

Inainte de a apuca de scris, ma batea gandul sa nu trantesc filmuletele facute la workshopuri aici pur si simplu ci sa fac trimiteri catre canalul meu de youtube. Dar cum multora le este lene sa caute (ca si mie sa le copiez tuturor filmelor codul embeded) am sa fac un sacrificiu si le voi lipi pe undeva pe aici.

Excursia per ansamblu a fost una foarte reusita si ma face sa ma gandesc de pe-acum deja la urmatoarea, in cazul meu cel mai probabil la Vama Veche in vara.

Poze de la eveniment veti gasi pe facebook pe contul celor de la Salsa Picante – organizatorii evenimentului, la oricare din cei 1500 de salseros&salseras prezenti cu aparate foto la eveniment, dar si la Vali (sper)

Asadar, workshopurile la care am participat/filmat:

1. Mania Latina – Bucuresti – Alexandra&Laur – workshop PW on 1

2. Salsa Encanto – Constanta – Vlad – workshop Man styling

3. Salsa Picante – Brasov – Monica – workshop Pachanga.MPG

4. Feeling Dance – Oradea – Sonia&Cristi – workshop Spinning in PW on 1

5. Bailarte Dance – Cluj – Carolina&Cotiso workshop Acrobatic Salsa

6. Venus Dance – Timisoara – Luana&Mihai – Workshop Bachata

7. Ballarte Dance – Cluj – Carolina&Cotiso – Workshop Styling on PW on 1

8. Mania Latina – Bucuresti – Ana&Enzo – Workshop Bachata

9. Salsa Brillante – Cluj – Ada&Tudor – workshop PW on 1

10. WABL – Bucuresti – Eugenia&Ionut – PW on 1

11. SoloBaila – Bucuresti – Andreea&Adi – Zece Reguli in salsa de societate

Si zilele viitoare promit sa pun un clip cu ce face un salsero la un congres de salsa. Pana atunci, delectati-va cu cele de mai sus.

Zilele astea m-au purtat picioarele (adica nu picioarele, ci autocarul) la Congresul National de Salsa de la Brasov. Evenimentul asta aduce impreuna cei mai multi dansatori de salsa, scolile de dans cele mai scoli de dans, spectacolele cele mai spectacole si workshopurile cele mai workshopuri. Am sa ma pastrez in stilul meu si nu am sa dau amanunte legate de participanti etc, pentru ca din cei aproximativ 1500, e imposibil sa nu mai gasiti si pe alte pagini chestiile astea descriptive pe care eu le urasc cel mai mult – indexeaza nea gugle suficient, incat sa descoperiti voi restul de detalii.

Asadar, am incercat azi dimineata sa imi updatez ceva impresii direct de pe telefonul mobil pe facebook, dar din pacate, mura neagra nu stie sa trimita decat mesaje de maximum 450 de caractere la cartea cu fata. Asa ca am coborat in camera de fumegatori, mi-am tras o cafea in fata, am deschis laptopul si am pus-o de-o noua intrare de blog, ca si-asa am cam somat in ultima vreme. Pozele, din motive clare de lene, nu le-am descarcat, asa ca o sa sa cand oi mai avea chef.

In linii mari ce s-a intamplat aseara:

1. Si eu obosesc, chiar nu voiam sa scriu asta pe blog (cine a scris asta???)
2. Dupa o zi de lucru, un drum obositor de 5-6 ore cu autocarul (de ce drac’ n-am luat masina???) si inca vreo 3-4 ore de impiciorit la show-uri am decis sa inchin drapelul pentru a-l flutura mai abitir la workshopurile si evenimentele de astazi.
Deschid paranteza: a fost un concurs de salsa aseara (Jack&Jill): dragut – dar putin superficial din punctul meu de vedere. Castigatorii au primit in principal fullpass-uri la evenimente de salsa: festivalul din vara de la vama veche, un festival din franta si parca la unul din state. Dragut, avand in vedere ca full pass-urile respective cuprindeau pe langa intrarea gratuita la toate evenimentele (party-uri, workshopuri) si cazare gratuita.
Coregrafiile la showurile de dupa concurs au fost destul de lucrate, costumele si miscarile in ritm latino, brunetele fierbinti si organizarea impecabila au asigurat publicului un spectacol pe cinste.
Inchid paranteza.
3. Fereasca nea doamne sa platesti de 4 stele la Aro Palace si sa speri sa obtii conditii de 4 stele. Noi am platit pentru 2 stele si am beneficiat de putin mai mult. Asteptarile, in schimb, s-au spanzurat de reteaua lor wireless impartasita dar fara spovedanie si de gandacul care s-a sinucis azi dimineata sub papucul meu in baie. Si mai multe carcoteli de genul asta nu veti vedea, pentru ca nu am venit s-o lalai in praful lasat in urma de-un aro la relanti.
4. Programul de azi este aproape maratonic: workshopuri de la 10:30 la 17:50, poze de grup, showuri, showuri si salsa party.
5. Tocmai ce am terminat de baut cafeaua.
6. Festivalul e transmis live prin facebook, imediat si linkul. Asa ca, daca vreti sa ma ofticati, be my guest. Click, click, click!
7. Workshopurile la care vreau sa particip astazi:

10:30-11:20 Mania Latina (Alexandra&Laur) – PW on 1
11:30-12:20 Salsa with Attitude (Razvan) – Guaguanco
12:30-13:20 Feeling Dance (Sonia&Cristi) – Spinning on pw on 1
13:30-14:20 Salsa Encanto (Vlad) – Man Styling
14:30-15:20 WABL (Wilmark) – surprise WS
16:00-16:50 Salsa friends (Georgiana&Marian) – pw on 1
17:00-17:50 Venus Dance School (Luana&Mihai) – bachata

and that’s it!

Pana la urmatorul post, cel mai probabil de la micul dejun de maine, mai zic doar atat: Un, dos, tres, salsa!

Craciunul asta am ramas fara ingerasi de pus in semeseuri, i-au consumat oamenii in mesajele lor de Craciun. Sa ne intelegem, nu sunt impotriva mesajelor scrise de Craciun, doar impotriva mesajelor tip cliseu, lungi, nepersonalizate si spectaculoase prin continut si trimise gen mass la toata agenda.
Asadar, am decis sa fac un experiment, si-asa nu aveam ceva mai bun de facut.
Am hotarat sa imi sun toti cunoscutii din agenda si sa ii colind. Bine, colindat la figurat, ca nici un telefon nu ar suporta vocea mea de “primadon” expirat inainte de portativ. Am inceput colindatul pe la 16:30 si cu chiu cu vai am reusit sa termin inainte de miezul noptii. Intr-adevar, am doua agende diferite. Intr-adevar, nu m-am zgarcit la urari. Intr-adevar, a durat al dracului de mult si nu cred ca am sa mai repet figura prea curand.
Ce e de facut totusi in momentul in care cel apelat nu iti raspunde? Ii trimiti un semese? Well… da! In cazul in care mi-era prieten apropiat, scriam un mesaj personalizat in care sa-i spun de bine, mai ales ca nu mi-a raspuns la telefon. In cazul in care apropierea nu era punctul nostru comun, ii tranteam un clasic Craciun Fericit blabla.
In cazul in care primiti si de revelion mesaje fantastice, trimiteti-le inapoi un text care nu are nici cea mai mica legatura cu subiectul semeseului.

Hai sa luam cateva exemple:

Tu esti o EA.

Scenariul 1:
Il cheama Ionel, nu l-ai mai vazut de vreo 5-6 ani, l-ai cunoscut la o petrecere fiind verisorul din alt oras al prietenului tau de atunci. Ati chefuit impreuna, v-ati distrat si ca intre “rubedenii” i-ai dat numarul tau de telefon. De atunci, de Sarbatori, el iti trimite un sms extrafantastic plin cu ingerasi, lumina si speranta. Ce e de facut?

Solutii:
a) stergi semeseul imediat ce il primesti, sa aiba loc celelalte zeci de mesaje
b) ii dai si tu unul la fel de melodramatic
c) ii trimiti si tu unul in care ii transmiti ca te-ai mutat in Noua Zeelanda si ii dai numarul de telefon de acolo sa te ureze in viitor.

Scenariul 2:
Mache a fost un accident din facultate, te-ai combinat cu el la plezneala intr-un club dupa mai multe pahare. De fapt, e mult spus combinat, l-ai lasat sa te duca acasa si sa te pupe pe obraz. Din politete, ai facut greseala sa-i dai numarul de telefon. Trecut peste drama de parasit cu greu, iti trimite de ani buni mesaje in momente cheie.

Solutii:
a) ignori mesajele de fiecare data cand vezi expeditorul pe care oricum il ai in agenda trecut cu NU RASPUNDE!!!
b) ii canti in struna, trimitandu-i mesaje la fel de seci de sarbatori (doar un admirator in plus nu are cu ce sa iti strice)
c) ii trimiti inapoi un semese prin care ii exprimi frustrarea ta ca nu are cine sa stea de craciun cu cei trei copii ai tai, ca esti super disperata sa il vezi acum dupa 5-6 ani. ii transmiti printre sughituri ca speri sa nu il deranjeze cele 30 de kilograme in plus luate dupa nasteri, sotul betiv si bataus dar si celelalte probleme (si aici devii putin misterioasa, doar nu vrei sa ii descarci totul din prima?!)

Tu esti un EL.

Scenariul 1
Leontina e o fosta colega de facultate. Era nerdy style, dar ati inclus-o in gasca voastra pentru ca era disponibila mai tot timpul si va dadea sa copiati la examene. In fiecare an iti trimite acelasi sms, ma rog acelasi gen. Dragut din partea ei, daca adresarea nu ar fi atat de dulcegarioasa.

Solutii:
a) nu te intereseaza tonul sms-ului, mesajul conteaza. ce daca este identic cu cele primite de Silviu, Dorin, Radu si Manole? gestul conteaza.
b) cauti pe google “cele mai tari mesaje de craciun” si ii dai reply
c) ii trimiti un mesaj in care o rogi sa iti trimita prin posta la o adresa fictiva materiale pentru examenul la o materie dificila. ii spui ca ti-ai dedicat viata studiului si ca nu ai timp de petrecut sarbatorile, dar ai aprecia daca ar face pentru tine vreo doua research-uri, trei proiecte si sa se duca sa le predea ea singura pe numele tau.

Scenariul 2
Pe Amarela ai cunoscut-o la un chef si dupa mai multe beri ai vazut-o frumoasa. Ea a crezut in tine, iar tu, un nenorocit ai dezamagit-o. Bine, si acum recunoaste ca ai dezamagit-o cel mai bine dintre toti barbatii de dinainte, doar ai fost singurul care a facut-o sa aiba multiple satisfactii inlantuite in decursul a cateva ore.

Solutii:
a) ce sa le faci? toate sunt la fel… delete – ok – exit
b) faci eforturi sa iti aduci aminte cine e, citesti mesajul si te chinui sa iti amintesti figura ei
c) ii dai un sms prin care spui ca l-ai descoperit pe Dumnezeu si ca te vei calugari. si ii mai transmiti ca iti pare nespus de rau ca ai gasit adevarul suprem abia acum, in inchisoare.

Tu cum reactionezi la astfel de mesaje?

Mi-am propus sa demolez saptamanal cate un mit. Adica, o expresie folosita de toata lumea care exprima un “adevar” general valabil. Una dintre acele expresii care te scot din sarite atunci cand le auzi, dar nu ai argumentele necesere pentru a le combate. Saptamana asta: “N-am timp”. De cate ori nu ati auzit “Imi pare rau, draga, n-am timp!”?

Faza cu timpul e simpla: n-ai chef de cineva, i-o trantesti: Ba, n-am timp! Pe bune! Adica eu, persoana importanta am chestii mai faine de facut decat sa iti cedez tie cateva din minutele mele vitale.
In alta ordine de idei, ii explicam cuiva teoria mea legata de timp. Adica, pentru fiecare gorobete de pe lumea asta ziua are 24 de ore. In concluzie, toti avem timp la fel. Cum ni-l prioritizam, deja este cu totul si cu totul alta problema. Ca una dintre prioritatile majore este sa supravietuim si ca pentru a supravietui avem nevoie de diverse chestii gen mancare, un acoperis asupra capului, zdrente si la propriu si la figurat, e deja partea a doua. Trebuie sa alocam o parte din timp unei activitati aducatoare de venituri. Pentru unii dintre noi activitatea cu pricina dureaza ceva mai mult de opt ore. Cate mai raman? Saisprezece. Presupunand ca locuim intr-un oras ceva mai maricel, ne ia minimum o ora drumul dus intors pana la serviciu, mai raman cincisprezece. O ora pauza de masa si paisprezece ore de petrecut altfel. Presupunand ca ne hranim inca vreo ora, ne facem siesta, ne bem ceaiul sau cafeaua inca o ora, mai ramanem cu doisprezece. Din care scadem somnul de frumusete -8 ore pe ceas- si ramanem cu 4 ore.

Acum, intrebarea se pune: ce facem in astea patru ore ramase? E suficienta vreme sa impacam si capra si varza? Pentru vegetarieni e mai usor pentru ca taiem capra. Pentru omnivori in schimb replica de baza se reduce la “Nu am timp” si-uite-asa ajungem iarasi la titlu, adica de acolo de unde am pornit cu dezbaterea.

Faza cu timpul e simpla: n-ai chef de cineva, i-o trantesti: Ba, n-am timp! Pe de alta parte, daca ai chef (aka timp) iti vei gasi mereu un spatiu in programul tau sa ingramadesti si activitatea cu pricina. Azi nu, poate maine. Si daca nu maine, in mod sigur vei gasi in zilele imediat urmatoare.

mit = demolat

Acum ca am demolat expresia “n-am timp”, astept cu drag propuneri pentru demolarea unui alt mit. Ma gandeam in rubrica asta sa abordez celebra expresie: “Ma doare capul” dar este in competitie clara cu “Hai sa fim prieteni”.

So… ai timp sa iti dai cu parerea?

Este o chestie care se face in jurul focului si care se lasa in cele mai multe cazuri cu o betie generala. Ultima oara cand am jucat acest minunat joculet eram intr-un grup aparte care cerea un formalism minim impus prin natura relatiilor dintre mine si respectivele persoane. Bineinteles ca nu mi-a iesit, niciodata nu reusesc sa imi impun chestii stupide si nici nu imi place sa imi tin un bat intre fese, astfel incat sa fiu ala care reuseste sa se transpuna intr-o persoana distanta si oficioasa. Adevarul e ca nu tin la distractie, mai ales cand implica si o anume doza de etanol.

Sa revenim. I have never este un joc in care tu, participantul, trebuie sa tii in mana un pahar cu alcool si sa spui cu voce tare ce nu ai facut niciodata. Cei care au facut chestia respectiva trebuie sa ridice la randul lor paharul si sa il bea pana la fund. Paharul se umple iarasi si celui caruia ii vine randul afirma si el ce nu a facut niciodata. Bineinteles, poate spune si o chestie pe care a facut-o si atunci va bea la fel ca toti ceilalti.

Eu nu am sa beau cinci pahare, dar va invit sa beti voi si sa imi dati si mie sa beau printr-un coment la articolul cu pricina. Totodata, pentru a limita putin afluenta de facaturi/nefacaturi, am sa plec de la premisa de deziderat si am sa scriu chestii dupa care tanjesc, le voi face, dar din anumite motive nu sunt inca trecute in cv.

Asadar, I have never…

1. Surf in valurile oceanului
2. Sarit cu parasuta
3. “Ratacit” in jungla amazoniana
4. Scufundat cu un submarin
5. Zburat cu balonul

Si pentru a nu lungi postul nu am sa dezvolt cele 5 idei (e foarte tarziu), dar am sa ma folosesc de oportunitatea asta pentru a da o leapsa mai departe urmatorilor: Florica si Zicu, Zaineasca si Dezaxata .

Fata de sud, Ardealul este o alta lume. Una aparte, as putea spune. E mai aproape de civilizatie si cand spun asta nu ma refer geografic ci daca vreti, ca si mentalitate. Si nu spun asta din punctul de vedere al unui bucurestean ardelenit.
De un an de zile traiesc intr-un oras din Ardeal, de care m-am indragostit din prima clipa: Cluj-Napoca. Imi plac oamenii de aici, arhitectura orasului, imi place viata de noapte destul de bine reprezentata, oportunitatile, viata online, linistea, calmul, traficul, preturile, intr-un cuvant, cand vine vorba de orase romanesti ar putea castiga cu prisosinta titlul de orasul meu preferat. Si daca imi permiteti o gluma, atunci… ce oras detine o universitate care sa poarte numele BABES University?
Am strans sapte chestii care pot purta titlul de cele sapte minuni ale Clujului, asa cum si Caracalul detine sapte minuni proprii In fine, glumesc.

1. Plaja pe Somes.

2. Gradina Botanica

3. Privelistea de la Cetatuie

4. Autostrada

5. Stadionul

6. Capsula timpului

7. Taximetristii

Sunt cateva alte “minuni” care nu au prins topul si care merita amintite gen: Boc, CFR, Gore etc. Poate urmatorul post va fi despre cele 7 antiminuni ale Clujului, dar cu chestia asta sper sa ma puteti ajuta voi printr-un comment aici. Deci, ce ziceti?