[ad#Google Adsense]
Cateodata, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa astepti si sa nu fortezi lucrurile; in felul asta, toate se vor intampla de la sine si printr-o succesiune favorabila a evenimentelor vei ajunge cel mai probabil la rezultatul scontat. Asteptarea asta insa te distruge si te face sa actionezi pripit si de cele mai multe ori precipitat, astfel incat, poti strica totul chiar inainte de a avea ceva. Pacat ca nu s-au inventat salile de asteptare pentru nerabdatorii ca mine, sa ne puna pe hold intr-un fel si sa ne trezim cu colacii-n desaga. Am fost deprimat zilele astea si culmea e ca nu imi dau seama ce se intampla. Trecerea la treizeci, lipsa prietenilor, o casa goala, criza mondiala, haiti? Nu stiu.
Simt ca intr-un fel ma ajunge monotonia si ca rutina isi face usor usor loc in viata mea ca o amanta perfida. Vreau ceva nou si nu stiu. Vreau sa nu ma plictisesc, dar nu stiu cum. Vreau sa fie rad, dar rictusul nu imi incape pe fata. Vreau macar sa am inspiratie pentru blog, vreau sa am chef de proiectele mele online, vreau sa fac filmulete scurte si funny (ca cel de mai jos), vreau sa
Romeo mi-a vorbit despre un scurt metraj. Mi s-a parut interesant si drept urmare, vi-l impartasesc si voua.
[ad#Google Adsense]
[ad#Google Adsense]
Daca te linisteste (desi ma-ndoiesc), pot sa iti spun ca problemele nu vor inceta nici la 35. Ba chiar dimpotriva.
)
De-abia acum imi dau seama ca “punctul de maxim” al vietii mele a fost undeva prin perioada 20-25, si nici nu stiam/credeam acest lucru la momentul respectiv. Daca as fi stiut la momentul respectiv, poate m-as fi bucurat si mai mult de anii cu pricina. De-atunci, incet dar sigur, toate merg cam in jos… si nu vad vreo sansa de inflexiune.
Acu’ cred ca esti mult mai linistit, nu?
Cred ca cel mai bine e sa imi iau o decapotabila si sa agat gimnaziale. Sau asta ar trebui sa se intample la patruzeci?
Hmmmm, nu stiu, inca nu am deca… err… 40.