Pierdut revelion. Il declar nul.

[ad#Google Adsense]

Scriu postul asta chiar inainte de trecerea dintre ani, in speranta ca pot gadila chiar acum Fortuna si poate va fi ceva mai binevoitoare cu noi. Nu obisnuiesc sa ma victimizez si nici sa ma complac intr-o stare de automultumire, dar de data asta chiar am facut-o lata. Lata am zis? Fie, merge si lata. Nu stiu daca eu am fost pionul principal in teapa de duzina luata, dar cert este ca am fost principalul vinovat crezand ca anul asta lucrurile vor fi atat de simple precum pareau. Petrecerea de revelion suna destul de bine: o ditamai petrecerea intr-un ditamai orasul medieval, o harababura pe care mi-am asumat-o cu mana pe inima, avand in vedere regretele neparticiparii la anumite festivaluri din anii trecuti. Era, daca vreti, un fel de “payback” time, o recompensare ce ar fi trebuit veni firesc, un tribut platit traditiei medievale, un ceva care sa ma curete de nesimtirea mea din anii anteriori cand nu am gasit loc fie in agenda, fie in buget, unui asemenea eveniment. Si cum orice lucru pe lumea asta are o anume recurenta, iata ca m-a lovit asemenea unui bumerang si pe mine. Si ce poate fi mai neplacut decat sa ti se anuleze un party exact in ajunul acestuia? Well… Sa nu mai ai o alta varianta, poate? :) Adevar-adevarat, gol-golut, fara nici o urma de pudibonderism.

In fine, salvarea vine de obicei de la 911, dar chiar si 911 are vacanta de revelion. Si daca nu are, in mod sigur sunt cazuri mult mai disperate decat de-ale mele. Un amic de-ai mei, in anii trecuti si-a inchiriat ditamai viloaca pe undeva prin Moldova. Planuise sa le faca o surpriza prietenilor si sa ii aduca pe cheltuiala lui acolo. Basca mancare, bautura, inchiriase si vreo doua dansatoare din Vaslui – sa incante ochiu’ nebunaticilor in cautare de distractii. Si cum visele vin si pleaca, omul – trait vreo 4-5 ani prin Italia si obisnuit cu distractii de “Minune” de cate 8-10 mii de euroi bucata, a considerat destul de cheap – o vacanta de vis la munte, in vila de 10 camere cu doar 5 batrane pe sejurul de mai mult de juma de saptamana.
Si-a incolonat prietenii si in pas alergator au pornit-o spre vila cu pricina. Au sunat proprietarul inainte, sa se asigure ca totul e pregatit, a mai dat si o spaga de o mie de euroi pentru tanti Marita, cea cu curatenia si pentru nea Ion, bagatorul de seama la gratare. Nea Nicu, “proprietarul” vilei, era un tip deschis, care a acceptat orice propunere din partea astuia, fara nici cea mai mica obiectie. Pesemne ii placea si lui maneaua, tasnita din subwoofer cu puterea unui supertren de viteza si mirosul gratarelor in aerul tare al muntelui de dimineata. Ca sa nu mai zic nimic de aburul alcoolului care urma sa fie un fel de duh sfant, posedandu-i pe invitati cu duhovnicie.
Ma rog, sa continuu naratiunea. Si amicul asta al meu, o porni cu jipanu’ si cu turma de prieteni aliniati pe dn1 si continuand spre vila de vis mai sus descrisa pana ajunse la destinatie. In satul cu pricina, nici tipenie de oameni: Semn bun! Nu sunt bastinasi care sa ne deranjeze! isi spunea in barba domnul electromanelist, skillat intr-ale paharelor. Incerca sa il sune pe Niculaita Minciuna, cel cu vila, dar surpriza! abonatul nu mai putea fi contactat. Au intrebat in stanga si in dreapta de vila cu pricina, au intrat pe internet de pe telefon chiar, sa se asigure ca adresa e cea corecta si ca nu au nimerit prin vecini, au intrebat in stanga si in dreapta, nimeni nu auzise de Pensiunea Respectiva. Dupa vreo 4-5 ore de redial, s-au saturat de asteptari si au cotit-o inapoi spre Predeal. Totu-i bine cand se termina cu bine.

Asa ca nu ma plang. Macar nu am batut drumul pana acolo si macar mi-am luat teapa de la un cunoscut. Ah, si nu am dat nici un ban. Deci, afara de timp si asteptari nu am pierdut mai nimic. Poate doar putin la capitolul incredere. Dar na, noi crestem o data cu tara si invatam din orice.

Ramas cu revelionul in san, a trebuit sa improvizez ceva. Si cum in coltul asta de tara cunostiintele mele sunt putin limitate, salvarea a venit de la un alt prieten de-ai mei, care a venit cu o varianta bomba: SPARTY in Budapesta. Despre subiectul asta voi mai discuta pe viitor, nu am sa dezvolt prea mult ideea acum. Oricum, verificand bugetul, ne-am dat seama ca nu ne permitem sa ne distram chiar asa cum am fi dorit, asa ca ar trebui sa ne orientam catre ceva mai pe masura buzunarelor noastre actuale. A ramas Budapesta, cu panzele deschise si atat. Vom vedea ce gasim si pe acolo. Daca aveti ceva sa imi recomandati, you’re my guest. Poate intru mai pe seara sa citesc. Dar presupun ca mai mult de 90% dintre voi, deja va puneti la patru ace sa asteptati momentul dintre ani.

Asa ca nici eu nu mai insist cu articolul asta si am sa il opresc aici. Nu inainte de a spune ca istorisirea despre Manila (poze si video) si alte articole cu care am ramas restant (Xmass Party, Cluj, Goana dupa Casa + Imopedia + Marius&Dana, De pe drum etc) vor continua la anul intr-un ritm mai pronuntat, sper.

Astea fiind zise, va doresc si eu, ca toata lumea, un an nou fericit si plin de impliniri. Cristi OUT!

[ad#Neogen 468x60]

About Cristi