Eh… ma gandeam sa nu scriu niciodata un post despre subiectul asta. Vezi tu, oricine fuge si prefera sa nu vorbeasca despre viciile sale. Ne e frica sa ne etalam viciile, tabieturile, partile noastre negative in public, ne varsam insa frustrarile intr-un mod limitat, pe sustache, cum s-ar zice; incercam sa renuntam la alte activitati, la alte obiecte, porniri, poate virtuti, pentru a ne abandona in bratele a ceea ce tanjim, a ceea ce fara sa ne dam seama se cuibareste incet in noi si ne domina pe nepusa masa. Mmm, titlul asta este despre jocuri, nu despre vicii, deci poate ar trebui sa trec peste intro si sa incep sa desir ghemul, sa ma eliberez. Spunea cineva ca suma viciilor este constanta la orisicine: nu fumeaza, nu bea, dar yangul trebuie sa fie jumatate egala. Ma rog.
Scriu articolul asta dupa 4 ore de speed, pe un server al triburile.ro. Imi aduc aminte de inceputurile tribalwars cu die staemme, de serile nedormite in camin; merg mai adanc, la noptile din grozavesti pierdute sub puterea unui heroes trei, apoi un counter de la care nu se dadeau in laturi nici gagicile; si hattrickul, jocul care m-a dus pana la timisoara si nu o data.
Sa o iau cu inceputul. Am jucat prima oara indebara.ro o tampenie facuta de costin. Jocul nu era cine stie ce, dar na, la vremea aia era ceva nou si etajera lui m-a prins in mreje. Eram fumatorul, un golan pus pe sotii, care se lupta cu inamicii lui declarati Rex, Ghita si Cici. Eh, ce vremuri. Recrutam soldati in draci, dadeam atacuri, prastie dupa prastie. Ba chiar am luat si domeniul pe .ro sa fac o coperta a comunitatii. (atunci jocul rula pe .com)
Ehee… old times, good times.
to be continued…
Pot sa zic ca jocurile online sunt un viciu si pentru mine… nici un joc nu mai are acelasi farmec daca nu e online, alaturi de alte sute si mii de playeri… Triburile m-a prins si pe mine de la inceput (si nu numai o data), am jucat cu toti prietenii mei si asta i-a ridicat valoarea foarte mult…
Lineage2 am jucat cel mai mult si e jocul care mi-a mancat ani din viata (s-au NCsoft? pt ca acum joc AION facut tot de ei)…. ori de cate ori m-am lasat de un joc, am fost ca un drogat fara droguri… am cautat un substitut care m-a legat la fel de strans s-au daca n-a reusit m-a trimis inapoi la cel anterior…
Nu pot sa numesc mandru asta ca fiind un viciu, dar pe de alta parte viata mea ar fi fost mult mai goala fara… Cu toate zilele pierdute si noptile nedormite, nu trebuie sa uiti in nici un moment ca viata e mai importanta… (nu de putine ori mi-am refuzat prietenii pentru un “raid” s-au “atacuri”)
cu respect, DarXyde π
Ai talent la scris baiete, asta nu stiam. Multa bafta!