De ce e vecina de la trei asa de speriata?

[ad#Google Adsense]

Adica exact de pe etajul meu. Sta la apartament 26 si cred ca are apartament cu 2 camere. Nu stiu sigur, ca inca nu i-am facut nici o vizita oficiala. Neoficial insa, am avut mai multe intalniri de nivel 3 (balcony to balcony) si chiar vreo doua door to door. Well.. neimportant; ideea era sa va povestesc aceasta chestie hilara – relatia intre mine si vecina mea. Aparent superficial, dar povestea e chinuita de o adancime destul de sobra in ceea ce priveste relatia vecin-vecin.

Acum 3-4 saptamani cand am aterizat la Cluj nu cunosteam pe nimeni, nici macar proprii colegi. Firma la care lucrez are o maniera destul de interesanta (si oarecum inutila) de a iti face o introducere in locul de munca. De apreciat, de altfel daca cel putin in aceste doua zile ai face induction-ul din mijlocul colegilor. Asa, dintr-o sala de conferinte esti cel putin izolat si nu iei legatura cu nimeni. Dar nu am sa bat moneda pe chestia asta, povestea mea se refera la cu totul altceva. La vremea ajungerii mele in Cluj, ma supara o chestie: plictiseala! Nu aveam absolut nimic de facut, nu aveam net (colac peste pupaza mi-am uitat modemul orange la bucale), nu aveam prieteni, nu aveam apa calda, nu aveam nimic. Deci, ma plictiseam. Si fumam tigara dupa tigara pe balcon, uitandu-ma ca pensionarii dupa tinerii rebeli care dadeau ture pe Tribunu Vladutiu. Ulterior am aflat ca in zona e si un camin studentesc, deci prospaturi infometate de-ale studentiei. In apetitul meu dupa nicotina, pe celalalt balcon, din dreapta mea, apare o duduie tragand cu un acelasi nesat din betisorul ucigas. M-am facut ca ploua initial, dar dupa ce am remarcat ca eram invizibil pentru ea, m-am bagat in seama. Am salutat-o, am intrebat-o cum o cheama si am pornit cu strigaturi o conversatie scurta. Dupa mai multe intalniri pe balconul cu pricina am intrebat-o daca nu are chef sa stam de vorba ca intre vecini la o cafea. Mi-a raspuns ca da. M-am scuzat ca la mine e mizerie (probabil a inteles ca vin eu la ea), am intrat val vartej in casa pentru a indeparta urmele lenii acumulate in ultimele zile si am asteptat. Si am mai asteptat putin. Si inca putin. Si mi-am dat intr-un final seama ca ma autoinvitasem la ea. Am tulit-o un apartament mai la vale, dar nu raspundea nimeni la usa. Am intrat in casa ofticat ca pierdusem o viitoare ora de neplictiseala. Si am continuat sa fac ce invatasem sa fac in ultimele doua zile: nimic.

De atunci nu am mai vazut-o pe vecina mea pana ieri. Ieri, am iesit iar la o tigara pe balcon si era acolo. I-am strigat ca nu am mai vazut-o in ultima vreme, am intrebat-o vecineste ce mai face si pe unde a petrecut ultima perioada. O vad inghitind in sec, incercand sa articuleze ceva, stinge tigara brusc si o tuleste in casa fara sa zica nimic. Am ramas prostit pe balcon intrebandu-ma ce am facut sa o sperii asa de tare.

Astazi, proaspat trezit pe la trei, stateam si savuram cafeaua pe acelasi balcon. Eram cam sumar imbracat, intr-o pereche de boxeri mosnegesti dar putin mai stramti si un tricou subtire. A coborat dintr-un Leone galben, a ridicat ochii spre balcon si i-a coborat imediat pana sa apuc eu sa o salut. Parea la fel de speriata ca mai inainte. Si chiar nu imi dau seama de ce.

Acum o ora si un pic bate cineva la usa. Ciudat. Afara de Daniel- seful de santier, Dorin instalatorul si inca vreo doua persoane nu mi-a mai batut nimeni la usa. Stateam pe intuneric la calculator si ciocanutul respectiv m-a prins nepregatit. Deschid si stupoare: vecina de la trei statea la mine la usa. Imi spune ceva de lipsa gazului si imi aduc aminte ca si mie prin senin mi-a pornit detectorul de gaz astazi. Am investigat atent, am oprit centrala si am scos tampenia din priza pentru ca se alertase inutil. Am repornit-o si a fost ok. M-am gandit ca si la ea s-a intamplat la fel si i-am sugerat sa il reporneasca. A plecat multumindu-mi dar fara sa imi aminteasca nimic de cafeaua propusa acum o luna. Si nici de faptul ca nici nu m-a bagat in seama ieri. Am ramas socat in cadrul usii; inca ma intreb daca clujencele iau in neserios invitatiile la cafea, inca nu imi dau seama daca invitatia mea a sunat a repaos la pat sau ceva asemanator si inca incerc sa imi asociez tinuta cu ceva pervers. Imi da cu zero de fiecare data.

La cateva minute dupa, mi-am luat inima in dinti si am batut la usa ei. Imi raspunde. Imi spune ca a sunat proprietarul si ca o sa se rezolve pana maine. Ii zic de cafea. Imi spune ca o sa plece in oras diseara si ca sa o lasam pe alta data. Ii explic faptul ca ibricul meu face doar cafea vecineasca si ca nu trebuie sa stea 10 ore la mine, si ca juma de ora e mai mult decat suficienta pentru o introducere. Sa inteleaga dracului tot romanul ca intentiile mele sunt pur si simplu inocente. Dar na, un refuz e tot un refuz. Facem pariu ca o sa ne mai vedem doar luna viitoare? Si acum vreau pareri: De ce e vecina de la trei asa de speriata?

[ad#Neogen 468x60]

About Cristi