Varza a la Cluj

[ad#Google Adsense]

Cam asa ma intitulez la momentul de fata. Moi si alteregoul meu, noi doi, aceiasi doi nastrusnici in cautare de potcoave de cai morti, traieste clipa, nu zice niciodata niciodata, bate fierul cat e cald, banii nu aduc fericirea; maxime care nu ma zugravesc chiar bine, dar nici nu se exclud. Sunt de aproape 3 saptamani aici, in Cluj, si deja ma simt de-al casei. Imi place totul aici, chiar si calmul si incetineala cu care se intampla diferitele chestii. Aici, ziua tine mai mult de 24 de ore, sunt sigur. Aici cred ca am timp sa ii cer socoteala vietii, sa o iau de guler si sa o privesc in ochi, in timp ce suier printre dinti o injuratura despre ma-sa si despre copulatia semireusita din care a iesit.

Revin dupa mai mult de o luna, putin mai schimbat decat cel care a scris postul anterior, dupa o repriza de 10 ore in restaurantul intercity-ului Bucuresti – Cluj. Inca mai am biletele dus intors si inca mai am pe ecran expresia tampla din ochii controlorului care se uita la cele 3 bucati de bilete si nu intelegea de ce sunt 3 si si doar doua drumuri.
E fain sa mergi cu trenul. Socializezi, iti faci prieteni noi, te poti baga in vorba cu orice bunaciune fara sa iti fie teama ca iti intoarce spatele, fara sa isi dea seama ca tu in mintea ta deja iti facusei scenarii (in diferite ipostaze mai mult sau mai putin decente), astepti opririle pentru inca o tigara si iti dai seama ca poti seduce controloarele astfel incat sa iti permita sa fumezi chiar in vagonul restaurant.

Ce m-a amuzant teribil a fost o intamplare povestita de cele doua oradence controloare de bilete cu care am mai socializat in vagonul restaurant – acolo unde o cola la jumate si un pepsi la cutie au aceleasi preturi (ca sa nu le incurce)

Intamplarea cu pricina avea doi eroi principali, unul negativ si victima lui si avea ca loc de desfasurare trenul in care isi taraia oasele si subsemnatul. Una bucata fata (presupun blonda) a.k.a. victima tocmai se intorsese de la munci din Grecia (ah, ce amintiri!) cu banii castigati bineinteles cinstit in numar de vreo 4000 de euro. Si pentru ca poseta e mai sigura decat cardul, impricinata o folosea pe post de safe, saltea sau cum mai vreti voi sa ii spuneti. El era un tip bine, 1.90, brunet, imbracat la patru ace, visul unei nopti in gara, sa parafrazez o opera celebra. Ea isi cumpara bilet in Bucale, capitala stresului, el, in spatele ei, cere in acelasi vagon. Ea il remarca, se imprietenesc si ies impreuna la tigara. El jovial, ii canta in struna, o admira, priveste adanc in ochii ei albastri. Ea se indragosteste. Si el. Petrec impreuna lungul drum spre casa. Flirteaza. El ii atinge incetisor bratul in timp ce o soarbe din priviri. Ea cade usor si deja face planuri si pentru el. Fac schimb de numere de telefon. Impart aceeasi bancuta in vagonul restaurant. Ea se duce sa isi aduca bagajele, dar plina de incredere, lasa poseta pe masa barului in care au petrecut 9 ore impreuna. El soarbe cu nesat din sticla de cola pe jumatate goala, trage adanc din tigara pripasita-n coltul gurii. Ea se intoarce plina de speranta. El nu mai e acolo. Ea scapa un oftat si dupa ce observa disparitia posetei, un semi lesin. ATAT!

[ad#Neogen 468x60]

Tags: , ,

About Cristi