Live from Manila – Calatoria

[ad#Google Adsense]

Calatoria a fost pe putin spus istovitoare, in sensul ca drumul cu acceleratul Cluj – Bucuresti si retur este chiar o desfatare. Macar in intercity ai prize, ai loc sa te misti, nu sunt turbulente si poti deschide si tu o fereastra, sa mai intre ceva aer curat. In articolele mele se poate sa repet anumite chestii, dar stiu ca sunt citit doar de persoane inteligente care imi pot trece cu vederea aceste mici scapari.

In terminalul E20 am intalnit si cativa din pasagerii zborului spre Manila, unul dintre ei, un batranel simpatic si bagacios, isi vizitase nepotii in Amsterdam si acum, dupa cateva saptamani petrecute acolo, se indrepta catre satucul lui din una din insulele filipineze. Povestea ca era la origine pescar si ca isi trimisese fii la facultate, dar pentru ca au avut rezultate deosebite au reusit sa plece din tara si sa se inroleze in una bucata companie capitalista si sa robeasca pe acolo. In Filipine emigrarea este o problema – in sensul ca toata lumea vrea sa plece de aici (sounds familiar?) dar destul de putini reusesc. Raspunsul este simplu: statul limiteaza destul de mult exodul iar daca reusesti in cele din urma sa iti iei talpasita, te vei considera norocos daca reusesti sa fii acceptat pe undeva (viza este necesara in majoritatea statelor din afara asiei, pana si in.. australia). Odata instalat pe scaunul B al randului 54 am incercat sa ma relaxez asteptandu-mi vecinii. Pe masura ce timpul trecea, celelalte randuri se umpleau iar eu ma rugam sa am parte de colegi de zbor macar frumos mirositori, daca nu vorbareti si sociabili. Am avut noroc, cele aproape 13 ore (parca) s-au bucurat de o companie destul de placuta cu tot disconfortul si oboseala data de statul in fund juma de vesnicie. Avionul era compartimentat simplut, pe 3 randuri de scaune a cate 3-4-3 locuri. Eu eram asezat in primul dintre randuri, destul de aproape de geam. Drept urmare am putut fotografia “zapada” din ceruri, chiar daca doar cu camera telefonului.
Mai intai si-a facut aparitia el. Peste medie ca inaltime, relativ bine facut, imbracat intr-un costum destul de calitativ. Tiparul clasic filipinez: buze carnoase dar nu foarte groase, ten masliniu, ochi migdalati dar nu oblici. Vorbea destul de bine engleza, dar nu parea tipul extrem de comunicativ. Colegul de langa geam avea o afacere de import export si calatorea prin lume destul de mult. Venise cu niste afaceri din Amsterdam, se intorcea acasa in Manila pentru a rezolva altele si urma sa calce o tura si prin Singapore pentru a perfecta un targ cu electronice. Parea destul de secretos in ceea ce priveste afacerile lui asa ca nu am insistat. A scuipat insa aproape tot ce la intrebat colega din dreapta scaunului meu. Pana si pe teren asiatic se stie: nu poti rezista interogatoriului unei femei. Sau poti? Whatever… Ea, cea din dreapta este manager pe servicii de audit la o firma importanta din Luxemburg. Ca si personalitate mi-a parut interesanta, avea sarguinta filipinezilor dar deschiderea europenilor. Lucrase o vreme prin Bermude si ma rugam sa nu cobeasca pentru ca avionul nu era dotat si cu parasute. Din fericire nu era superstitioasa, asa ca am lasat triunghiurile pentru subiecte mai autohtone ei. Cu ocazia asta am aflat ca in Filipine Craciunul este sarbatorit inca din septembrie (eu imi faceam anul trecut complexe ca am impodobit bradul la cateva zile dupa intai) si strazile sunt imbracate de sarbatoare inca de atunci; Craciunul este cea mai importanta sarbatoare a manelistilor si drept urmare lumea de aici o ia tare in serios.

Am reusit sa atipesc in cele din urma pentru cateva ore, dar drumul mi s-a parut per ansamblu extrem de inconfortabil si obositor. Din cauza oboselii si a fusului orar nu am reusit sa adorm nici la hotel, asa ca am facut o plimbare la cele doua malluri din oras.

Urmatorul post va fi Live from Manila – Hotelul si probabil il voi arunca pe web, imediat ce ma trezesc maine dimineata. Da, ma trezesc dimineata (ca pot!) si ma duc la lucru abia dupa amiaza. Acum e aproape de 12, sunt inca la birou si ma pregatesc sa servesc cina la cantina cladirii. Dar, despre asta in episoadele viitoare.

[ad#Neogen 468x60]

About Cristi