Eurotrip – Munchen – ziua a patra

Germania. Bavaria. Munchen. O zona in care promit ca pe viitor sa intru mai adanc. Momentan, a fost o excursie de jumatate de zi in capitala berii si a carnatilor si recunosc cu mana pe inima ca acolo am baut una dintre cele mai buni beri ever. Despre carnati, nu as putea spune acelasi lucru. Carnatii de Plescoi sunt de departe number one si nu se compara din niciun punct de vedere cu gustul oferit de cei nemtesti. Dar in mod sigur este si o chestiune de obisnuinta.

Am ajuns la Munchen undeva tarziu, in jurul orei 16:00. Am intrat in centrul orasului si ne-am plimbat putin. Atmosfera este asemanatoare cu cea vieneza, cladiri impunatoare, biserici gotice, statui si multi turisti. Planul era sa vizitam putin centrul si sa intram intr-un pub bavarez pentru a gusta traditionala bere si cateva delicatese locale. Zis si facut, doar ca ne-a iesit in cale un mega-super-extra monument care ne-a incetinit cu aproximativ o ora. Monumentul de care vorbim nu e unul unicat, ba din contra e ceva modern. Are corespondente in evul mediu, prin negotul cam de acelasi calibru, dar nicidecum nu aduce a medieval. Si ca sa nu facem din tantar armasar, am sa desconspir si despre ce e vorba: Zara. :) )

Timpul destul de zgarcit nu ne-a oferit ragaz decat pentru a vedea celebra Marienplatz si primaria cu Glockenspiel. Papusile ce salasluiesc in cladirea cu influente gotice se invartesc la fiecare ora fixa iar turistii adunati in jurul ei sunt ca o ceata de pitigoi galagiosi cand primesc malai. Vorba cuiva, spectacolul nu te da pe spate, daaar e ceva deosebit ce parca te duce in lumea povestilor – pe mine cel putin ma duce cu gandul la Carlo Goldoni.

Ultima ora in Munchen ne-am petrecut-o intr-un pub full din Marienplatz. Atat de full, incat nu am prins loc decat la o masa comuna, unde ne-am ingramadit de abia am putut servi. Si apropos de servit, chelneritele de aici sunt criminale si cand zic asta, nu ma refer la cum arata – no way! Daca va asteptati la prospaturi care se ghideaza dupa sloganul “clientul nostru, stapanul nostru” ei bine, va inselati. Chelneritele de aici sunt nemtoaice get beget, trecute de varsta a doua, care iti dau impresia de militarie de la prima strigare, genul ala de femeie dura din filmele cu razboi. Servire mai proasta ca aici nu am intalnit pe nicaieri. Si-a dat seama si ea, dupa ce a aruncat sucul cu atata sila incat era sa se verse pe masa. Eu inteleg nationalismul pana la un punct: daca iti aduce bani, fa clientul sa se simta ca merita sa plateasca o caruta de bani pe o masa de toata jena si eventual sa isi doreasca sa se intoarca. Altfel, te pisi pe el de nationalism si mandrie hitleristo-narcisista de popor ales si la un moment dat la fel va face si patronul care iti baga un carnat si-o bere-n gura.

Next chapter: Italia, Venetia.

Am sa pun cateva poze, unele dintre ele facute de Claudiu sepia, dar printr-o lentila de ochelari (nu sunt editate, asa au iesit):

About Cristi