Eurotrip – Belgrad – ziua a saptea (si ultima)

Drumul din Pula catre Belgrad a fost al dracului de lung, chiar daca l-am parcurs exclusiv pe autostrada. Si vorbind strict despre autostrada, ei bine, nu se compara cu nimic din ce avem noi in Romanica. Nici la calitatea drumului si nici la costuri. Am lasat aproape 40 de euro gaj construirii de drumuri sarbesti si spun ca de departe a fost cel mai costisitor din toata excursia. Carmina a luat-o iar razna la granita cu serbii astfel incat, in loc sa ne indice drumul catre belgrad, ne-a trimis catre Sarajevo. Toate bune si frumoase daca nu am fi stat aproape doua ore la vama cu Bosnia, intr-o coada care se lungea de dupa punctul de verificare sarbesc pe o lungime de cate sute de metri buni. Odata ce am vazut drapelul bosniac, ne-am dat seama ca ea, insotitoarea de drum, merita paruita al dracului de bine. Am facut cale intoarsa catre punctul de trecere al frontierei, unde am mai fost cautati inca o data in porbagaj de bunuri de contrabanda si ne-am adaugat drumului care curgea catre granita sarbeasca. Am ajuns intr-un final in Belgrad, in plin festival al berii si ne-am cazat la un hostel fain plutitor. Am luat o camera intreaga pentru care am platit 50 de euro. Preturile din Belgrad ne-au lasat cu gura cascata: un pachet de tigari putin mai mult de un euro? Boierie! 50 de whisky in jur de un euro? Lux! Gagici parca participand la un concurs de miss la tot pasul? Fara cuvinte.

Am prins unul dintre cele mai tari evenimente sociale din Belgrad si anume festivalul berii. Se tinea undeva pe malul Dunarii si arata ca un festival campenesc, o gramada de lume (peste 20.000 de tineri), bere cu nemiluita – undeva la sub un euro doza, muzica si voie buna. Sarbii sunt foarte sociabili dar de departe ii pot numi oamenii extremelor: acum sunt linistiti, ii vezi distrandu-se si cateva minute mai incolo devin agresivi si sar la bataie foarte usor. Nu, nu cu strainii, noi am intalnit doar persoane binevoitoare. Am remarcat un grup insa, care dadeau peste cap beri cu nemiluita si care se distra impreuna. La un moment dat, unul dintre ei, iese din hora betiveneasca, spune ceva cu voce tare si da sa plece. Un al doilea se rupe din grup si il plezneste pe asta. Si uite-asa s-a incins o bataie in care pur si simplu nu iti dadeai seama care sunt taberele. Nici bodyguarzilor se pare ca nu le-a pasat prea tare, dar au imprastiat meleul cat ai zice peste. Insotitoarele noastre (niste tipe pe care le-am cunoscut la hotel) ne-au explicat ca asa se intampla de fiecare data, se distreaza si din senin se sparge veselia.

Trecand peste asta, in drum spre festival, m-a amuzat tare o faza. Se mergea fie in grupulete, fie razlet, pe drumul ce serpuia pe malul Dunarii, inspre si dinspre festival. Multe din tipe erau atinse de licoarea lui Bachus, le vedeai clatindu-se, vorbind zgomotos, chicotind, razand din te miri ce. Una dintre ele se rupe de grupuletul ei, se aseaza pe marginea drumului si isi da pantalonii jos. Isi lasa udul pe undeva prin iarba fara macar sa o intereseze de cei ce treceau prin prejur. Cata dezinhibitie! :)

A fost o seara faina, cu bere si muzica rezonabila. A doua zi, am mers sa vizitam orasul vechi si discutam cat de trist e Bucurestiul, fara niciun obiectiv mai de doamne-ajuta. Se pare ca doar Sofia si Chisinaul ne concureaza la capitolul “una dintre cele mai urate capitale”.

In linii mari, asta e Belgradul in care m-as intoarce cu cea mai mare placere pentru un city break. E aproape, e ieftin si interesant. Cred ca intr-un grup restrans ar fi mai ieftin decat orice alta iesire in tara.

Revenind la partile nasoale, ei bine.. ce a fost cel mai deranjant s-a intamplat in vama de trecere de la sarbi la romani. Am stat in jur de trei ore acolo, iar vamesul sarb mai mai nu ne-a cautat si in cauciucuri. Mi s-a parut trist si daca ar fi sa comparam cu frontierele libere dintre tarile UE, atunci experienta in sine ar fi mai mult decat regretabila. Si ei sunt ca si noi, un sarb ce dorea sa treaca in RO, a vrut sa se bage in fata cozii, si cu chiu cu vai a fost repus in rand. Odata trecuti de vama, am simtit ca suntem in Romania, pentru ca la nici trei kilometri am dat de un filtru de politie, pe drumul care ducea doar la vama. L-am intrebat pe politai care este utilitatea controlului avand in vedere ca am trecut prin verificari solide la cele doua puncte de control. A renuntat la a ne mai verifica documentele si am trecut mai departe. Si totusi… care a fost rostul filtrului? Daca nu am fi fost in regula, s-ar fi prins cineva la frontiera, nu?

Eurotripul si-a meritat toti banii si vara viitoare intentionez sa il prelungesc cu un tur al Frantei, Spaniei si Portugaliei. Dar pana atunci mai e ceva vreme.

Ce faceti de Revelion? :) ))

About Cristi